Braul Maicii Domnului din Grecia in orasul Voluntari (13-15 mai 2016)

În perioada 13-15 mai 2016 (vineri-duminica) la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva și Intrarea Domnului în Ierusalim” din orașul Voluntari (jud. Ilfov, langa Bucuresti), se va afla Brâul Maicii Domnului adus de la Mănăstirea Kato Xenia din Grecia. Acesta va fi așezat spre închinare în pridvorul locașului de cult.
La 17 noiembrie 2007 s-a pus piatra de temelie a Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din oraşul Voluntari. În paraclisul locașului de cult se află spre închinare într-un baldachin, un veșmânt al Sfintei Parascheva de la Iași, dăruit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe data de 4 decembrie 2008.
 braul-maicii-domnuluiProgram aproximativ:
13 mai         ora 15: intampinarea delegatie
                    ora 16:  Vecernie + acatist
14 mai:        ora 9 Sf Liturghie
                    ora16: vecernie+ acatist

15 mai:        ora 9.30 Sf. Liturghie

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Minunata viata a Sf. Cuv. Maicii noastre Alipia de Kiev (Matushka Alipia)

Viata Sf Cuv Alipia de Kiev

Matushka Alipja = Матушка Алипия
(Agapia Tikhonovna Avdeeva) (1905-1988)

http://www.kurskroot.com/blessed_alypia.html
http://goloseevo.com.ua/?p=157
http://rodnik-online.ru/sacred/molitvennica-pered-bogom.html
http://konca.net.ua/our/sv/%D0%BC%D0%B0%D1%82%D1%83%D1%88%D0%BA%D0%B0-%D0%B0%D0%BB%D0%B8%D0%BF%D0%B8%D1%8F

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu

Cuprinsul Blogului

V. si fisierul atasat postarii.
Cuprinsul blogului

Cuprinsul Blogului

Cuvinte cheie: biserici, crestinism, moaste, ortodoxie, religie, sfinti, spiritualitate.

Februarie 2011:
 Sf Haralambie (10 februarie) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2011/02/10/sf-haralambie-10-februarie-moaste/

Ianuarie 2011:
 Sf Antonie cel Mare (17 ianuarie si orice zi de marti)
https://bdi2.wordpress.com/2011/01/18/sf-antonie-cel-mare/

Noiembrie 2010:
 Manastirea Mihai Voda din Bucuresti
https://bdi2.wordpress.com/2010/11/30/manastirea-mihai-voda-din-bucuresti/

 Parintele Arsenie Boca: + 28 noiembrie 1989 = ziua nasterii sale in Rai ca Sfant
https://bdi2.wordpress.com/2010/11/27/parintele-arsenie-boca-28-noiembrie-1989-ziua-nasterii-sale-in-rai-ca-sfant/

 Sf Grigorie Decapolitul (20 noiembrie) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/11/15/sf-grigorie-decapolitul-20-noiembrie-moaste/

 Iubeste-Ma asa cum esti !
https://bdi2.wordpress.com/2010/11/08/iubeste-ma-asa-cum-esti/

 Sf Serafim de Virita – “De la Mine este totul”
https://bdi2.wordpress.com/2010/11/08/sf-serafim-de-virita-de-la-mine-este-totul/

 Sf Serafim de Sarov – scopul vietii crestine
https://bdi2.wordpress.com/2010/11/08/sf-serafim-de-sarov-scopul-vietii-crestine/

Octombrie 2010:
 Sfintii Trei Ierarhi: Vasile (1 ian. si 30 ian.), Grigorie (25 ian. si 30 ian.) si Ioan (13 nov. si 30 ian.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sfintii-trei-ierarhi-vasile-1-ian-si-30-ian-grigorie-25-ian-si-30-ian-si-ioan-13-nov-si-30-ian-moaste/

 Sf Mc Elefterie (15 dec.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-mc-elefterie-15-dec-moaste/

 Sf Mc Ecaterina (25 nov.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-mc-ecaterina-moaste/

 Sf Mc Mercurie (25 nov.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-mc-mercurie-moaste/

 Sf Ap Andrei (30 nov.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-ap-andrei-moaste/

 Sfintii vindecatori – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sfintii-vindecatori/

 Sf Spiridon (12 dec.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-spiridon/

 Sf Ioan Rusul (27 mai) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ioan-rusul/

 Sf Cruce a Mantuitorului
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-cruce-a-mantuitorului/

 Sf Ap Simon Zilotul (10 mai) si Sf Valentin de Umbria (30 iul.) – ocrotitori ai casatoriei / moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ap-simon-zilotul-si-sf-valentin-de-umbria-ocrotitori-ai-casatoriei/

 Sf Nectarie (9 nov.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-nectarie/

 Sf Stelian (26 nov.) s.a. Sfinti ocrotitori ai copiilor – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-stelian-s-a-sfinti-ocrotitori-ai-copiilor/

 Sf Eustatie Plachida (20 sept.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-eustatie-plachida/

 Sf Ciprian (2 oct.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ciprian/

 Sfintii Mc. de la Niculitel-Noviodunum (Isaccea)-Cocosu: Zotic, Atal, Camasie si Filip (4 iun.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sfintii-mc-de-la-niculitel-noviodunum-isaccea-cocosu-zotic-atal-camasie-si-filip/

 Sf Mc Mina (11 nov.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-mc-mina/

 Sf Gheorghe (23 apr.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-gheorghe/

 Sf Mc Dimitrie Izvoratorul de Mir (26 oct.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-mc-dimitrie-izvoratorul-de-mir/

 Sf Ioan Botezatorul (7 ian., 24 iun. şi 29 aug.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ioan-botezatorul/

 Sf Nicolae (6 dec.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/99/

 Sf Cuv Parascheva de la Iasi (14 oct.) – moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-cuv-parascheva-de-la-iasi/

 Povestea tuturor
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/povestea/

 Cum sa-L strig
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/cum-sa-l-strig/
 Toti suntem chemati, toti suntem copiii Domnului (prin infiere)
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/toti-suntem-chemati-toti-suntem-copiii-domnului-prin-infiere/

 Sfintele moaste – explicatii sumare
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/54/

 Biserici cu ape si izvoare tamaduitoare din Romania
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/46/

 Biserici din Romania cu sfinte moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/40/

 Icoane facatoare de minuni din Romania
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/33/

 Biserici din Bucuresti cu Sfinte Moaste
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/27/

 Calendar al Sfintilor cu moaste in Bucuresti
https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/20/

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Sf Haralambie (10 februarie) – moaste

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie10.htm

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsfeb/02-10-sf_haralambie.html

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-haralambie-67198.html

Haralambie – Sf. Sfintit Mucenic Haralambie figureaza in calendarul bisericesc pe data de 10 februarie. Rar astazi la noi ca nume de botez, dar bine reprezentat ca nume de familie, Haralambie – nume specific crestin – are origine greceasca, fiind compus din chara („har“, „gratie divina“) si lambos („lumina“, „stralucire“), deci talcuindu-se: „lumina harica“ sau „stralucire a harului“. In aria romaneasca se intalneste si sub forme ca Haralamb sau Haralampie, mai rar Haralampi sau Haralambi.

http://www.doxologia.ro/cuvinte-folos/pr-dr-ioan-valentin-istrati/traditii-populare-de-ziua-sfantului-haralambie

http://www.sadinca.ro/despre-sadinca/sfmcharalambie-patronul-ciumei.html

Moaștele Sfântului Haralambie (mai precis, un fragment mare din craniul său) se aflau în altarul bisericii Sf. Gheorghe din Iraklitsa Veche (în Grecia). În anul 1922, au fost mutate la biserica din Iraklitsa Nouă. Un alt fragment (chiar mai mare) al craniului Sfântului Haralambie este păstrat în Mănăstirea Sfântul Ștefan de la Meteora. Este demn de remarcat faptul că racla în care se află moaștele datează din secolul XVII.
http://www.panagiairaklitsa.gr/english/Kara_Haralampous.html

In Romania sunt parti din moastele sale.

In Bucuresti:
– Biserica Paraclisului Patriarhiei (Dealul Patriarhiei);
– Biserica “Sf. Stelian-Lucaci” (Str. Logofăt Udrişte, lângă Poliţia Rutieră);
– Biserica “Sf. Dumitru – Poştă”, din spatele Muzeului Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei;
– Biserica “Sf. Arhangheli”, din Str. Oţetari – a 2-a str. la dr. de la Policlinica Batiştei;
– Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou „Izvor”, BCR şi Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4;
– Biserica “Sf. Vasile”, din Calea Victoriei, Nr. 198 (vizavi de Muzeul Enescu);
– Biserica “Sf. Nicolae şi Sf. Parascheva – Sf. Vineri Nouă” (pe Bd. “N. Titulescu”, Nr. 157-159, de lângă Metrou “Gara Basarab”);
– Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli, Sf. Atanasie, Sf. Haralambie şi Sf. Iustin Martirul si Filosoful – Stavropoleos”, (Str. Stavropoleos, Nr.4, zona Centrul Vechi, Carul cu Bere, în spatele Muzeului Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei);
– Schitul Darvari (Str. Schitul Darvari, Nr. 3, lângă Grădina Icoanei);
– Biserica “Sf. Treime – Delea Veche” (Str. Delea Veche, Nr. 39, în apropiere de Metrou “Piaţa Muncii”);
– Capela Ortodoxă „Sf. Mina” din incinta Institutului de Medicină Legală Bucureşti;
– Biserica „Sf. Treime – Manu Cavafu”, Bd. Gh. Şincai, Nr. 4, vizavi de Liceul Şincai, în diagonală peste intersecţie.

In Provincie:
– Biserica Mitropoliei de Iaşi;
– Biserica „Sf. Lazăr” din Iaşi (lângă Palatul Culturii);
– Biserica „Sf. Haralambie” din Iaşi;
– Mănăstirea Miclăuşeni, sat Miclăuşeni, comuna Butea, jud. Iaşi;
– Biserica din com. Hălăuceşti, jud. Iaşi
– Mănăstirea Bogdana, comuna Ştefan cel Mare, jud. Bacău;
– Biserica Spitalului Judeţean din Suceava, jud. Suceava (B-dul 1 Decembrie 1918, nr.21)
– Mănăstirea Râşca, comuna Râşca, jud. Suceava;
– Biserica comunei Rădăşeni, jud. Suceava (in medalionul icoanei minunate a Maicii Domnului);
– Manastirea Rarău, Com. Crucea, jud. Suceava;
– Mănăstirea (Schitul) „Sf. Mc. Mina – Forăşti” (stil vechi), sat Roşiori, com. Forăşti, jud. Suceava (lângă Fălticeni);
– Mănăstirea Neamţ, com. Vânători, jud. Neamţ;
– Mănăstirea Sihăstria, Com. Pipirig, jud. Neamţ;
– Mănăstirea Secu, comuna Vânători, jud. Neamţ;
– Biserica Mănăstirii Văratec, comuna Agapia, sat Văratec, jud. Neamţ;
– Mănăstirea Ciolanu, comuna Tisău, jud. Buzău;
– Mănăstirea Răteşti, Sat Răteşti, Com. Berca, jud. Buzău;
– Catedrala Episcopiei din Galaţi;
– Mănăstirea Vladimireşti, com. Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi;
– Mănăstirea Horezu, jud. Vâlcea;
– Mănăstirea Cârcea, sat Cârcea, com. Coşoveni, jud. Dolj (9 km de la Craiova);
– Mănăstirea Brâncoveni, comuna Brâncoveni, jud. Olt (lângă Slatina);
– Biserica Vechii Catedrale a Episcopiei din Slobozia (Mânăstirea „Sf. Arhangheli – Slobozia Veche”, str. Manastirii, nr. 1);
– Biserica Memorială Mihai Viteazul „Sf. Siluan Atonitul” din Alba Iulia, jud. Alba;
– Mănăstirea Lupşa, comuna Lupşa, jud. Alba;
– Mănăstirea Ţigăneşti, com. Ciolpani, jud. Ilfov;
– Mănăstirea Căldăruşani, com. Gruiu, jud. Ilfov;
– Mănăstirea Ghighiu, sat Ghighiu, com. Bărcăneşti, jud. Prahova (lângă Ploieşti, pe drumul spre Buzău);
– Schitului “Sf. Maria Cricov – Jercălăi”, com. Jercălăi, jud. Prahova (lângă Urlaţi);
– Mănăstirea Turnu – Prahova, sat Târgşoru Vechi, nr. 1, jud. Prahova;
– Mănăstirii “Sf. Treime”, sat Parepa-Ruşani, com. Colceag, jud. Prahova;
– Biserica “Sf. Arhangheli – Fotăcheşti” din Videle, jud. Teleorman;
– Catedrala Episcopală din Giurgiu, jud. Giurgiu;
– Schitul “Sf. Ioan Rusul”, com. Slobozia, jud. Giurgiu (5 km de Giurgiu);
– Mănăstirea Slănic, sat Slănic, com. Aninoasa, jud. Argeş;
– Biserica “Buna Vestire – Greceasca” din Tulcea (str. Buna Vestire, nr. 2).

Ajungînd cu veselie la locul în care avea să-şi sfîrşească nevoinţa, a zis [Sfantul]: „Mulţumesc, Ţie, Doamne Dumnezeule, că eşti milostiv şi îndurat. Tu ai ucis pe vrăjmaşi, ai sfărîmat iadul şi durerile morţii le-ai dezlegat. Pomeneşte-mă, Doamne Dumnezeul meu, întru împărăţia Ta”. Astfel rugîndu-se el, s-au deschis cerurile şi S-a pogorît la dînsul Domnul cu mulţimea sfinţilor îngeri, pe un scaun de smarald cu foarte mare podoabă, şi a şezut pe dînsul Domnul, zicînd către mucenic: „Vino, Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai răbdat multe pentru numele Meu. Cere de la Mine ce voieşti şi îţi voi da ţie”.

Sfîntul Haralambie a spus: „Mare este taina aceasta, Doamne, că m-ai învrednicit a vedea înfricoşata Ta slavă. Doamne, de-Ţi place Ţie, mă rog să dai slavă numelui Tău, ca oriunde se vor pune moaştele mele şi se va cinsti pomenirea mea, să nu fie foamete în locul acela sau aer stricăcios, care să piardă rodurile. Ci să fie mai ales în locurile acelea pace şi sănătate trupească, mîntuire sufletească şi îndestulare de grîu şi vin, cum şi înmulţire de dobitoace, pentru trebuinţa oamenilor. Doamne, Tu ştii că oamenii sînt trup şi sînge, iartă-le lor păcatele şi le dă îmbelşugare din rodurile pămîntului, ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, să se sature şi să se îndulcească, preamărindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Dătătorul tuturor bunătăţilor; iar roua ce se pogoară de la Tine, să le fie tămăduire. O! Doamne Dumnezeul meu, varsă peste tot darul Tău şi îi izbăveşte de boala ciumei”.
[Sf Haralambie este vindecator de orisice boala, numai omul sa-l roage cu credinta si sa-l respecte (sa-i tina praznicul cu bucurie si cu post, acatist, dat pomana s.c.l.).]
Astfel rugîndu-se sfîntul, Domnul i-a zis: „Fie după cererea ta, viteazul Meu ostaş”. Deci S-a dus Domnul cu îngerii Săi la cer şi i-a urmat sufletul Sfîntului Mucenic Haralambie.

In Acatist:
Iar catre sfarsit, ridicand ochii si mainile tale catre ceruri, ai multumit cu smerenie Dumnezeului milelor si al indurarilor pentru mantuirea ta, zicand: „Pomeneste-ma Doamne intru imparatia Ta”. Atunci cerurile deschizandu-se, S-a aratat Domnul puterilor cu multime de ingeri asupra ta si te-a chemat pe tine in locasurile dreptilor ca pe un prieten iubit care ai fost chinuit in lume pentru dragostea Sa, dandu-ti totodata dar de tamaduire asupra celor ce vor cinsti in lume si vor praznui numele tau, ca sa fie scapati de toate bolile si nevoile lor, iar mai ales de napraznica boala a ciumei.

O, intru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cantari ce cu umilinta le aducem inaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile ca un bun si de oameni iubitor. Caci desi suntem nevrednici milostivirii tale pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul, insa cunoscand bunatatea ta cea mare pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine, si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta intru numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi inaintea ta ca am gresit.
De aceea ne rugam tie ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata ca sa nu mai gresim.
Asa, stralucite Sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne aperi pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 4 comentarii

Sf Antonie cel Mare (17 ianuarie si orice zi de marti)

http://www.sfantulantonie.ro/

http://www.formula-as.ro/2004/603/spiritualitate-39/zi-de-marti-la-sfantul-anton-4781

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/sute_de_credinciosi_la_sarbatoarea_sfantului_antonie_la_paraclisul_patriarhal_de_la_curtea_veche_6016.html

O minune a Sfantului in Bucuresti:
http://www.formula-as.ro/2007/751/societate-37/sfantul-din-camera-de-spital-7640

Icoana minunata a Sf. Antonie cel Mare – Biserica “Sf. Anton – Curtea Veche” (Hanul lui Manuc, Bucureşti);
Icoana minunata (o alta) a Sf. Antonie cel Mare – Biserica “Sf. Gheorghe – Vechi” (în spatele Mag. Cocor, Cal. Moşilor 36, Bucureşti).

Mormantul in care se odihneste Sf. Antonie cel Mare se afla la Manastirea Sf. Antonie [cel Mare] din Egipt (sec. IV).
Cf:
http://basilicatravel.ro/index.php/pelerinaj-israel-tara-sfanta/pelerinaj-israel-egipt-organizat-in-parohia-ortodoxa-romana-din-viena.html

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie17.htm

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-17-cv_antonie_cel_mare.html

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-antonie-mare-67067.html

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | 8 comentarii

Manastirea Mihai Voda din Bucuresti


Racla Sf. Rusi

Sarbatoarea icoanei (facatoare de minuni) „Odighitria” de la Minastirea Mihai Voda Bucuresti – 21 ianuarie.

[de lângă Metrou Izvor (Springtime si BCR Izvor), Str. Sapientzei, Nr. 4]

Biserica e deschisa toata ziua.

Pe 20 ianuarie e slujba de inaintepraznuire de la 17-21. Biserica fiind deschisa de la ora 16.

In fiecare luni de la ora 17.00 (vara de la ora 18.00) este slujba Paraclisului Maicii Domnului (inchinata icoanei minunate de aici).

Icoana minunata se afla la iconostasul din stg (din fata catapetesmei).

Particica din Briul Maicii Domnului este la masa acoperita cu cristal din mijlocul bisericii (pe sub care se poate trece).

Racla cu moaste de Sfinti se afla in partea dr a bisericii (sub icoana Sf Nicolae).

http://www.crestinortodox.ro/Sarbatorea_Icoanei_Maicii_Domnului_Ind…

http://www.formula-as.ro/2002/503/spiritualitate-39/spiritualitate-…

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Mihai_Vod%C4%83

Braul (din vesmantul) si Acoperamintul Maicii Domnului – ultrarezumat

Prin mila Ei: Braul (din vesmantul) Maicii Domnului se afla la Manastirea Vatoped de la Muntele Athos in Grecia, din acesta o parte a fost daruita Manastirii Kato Xenia din orasul Volos , Grecia. [Raclitza intreaga de la Manastirea Kato Xenia a venit in mai 2008 la Constanta si Mangalia.]
Din aceste 2 locatii din Grecia particele mici au fost daruite si altor minastiri din diverse locuri din lume, intre care si Romania (in diverse epoci).
In Romania o particica din Brau se afla (prin filera mai sus amintita) si la Manastirea “Sf. Nicolae – Mihai Voda”, de lângă Metrou Izvor (Springtime si BCR Izvor), Str. Sapientzei, Nr. 4, Bucuresti (masa acoperita cu cristal din mijlocul bisericii). Timp de 1 an sub ea se tin panglicutze, permanent, iar la 1 oct. al anului urmator se scot panglicutzele si se taie si se impart la oameni sau se plastifiaza pe versoul unei iconitze ce reproduce Icoana facatoare de minuni “Odighitria” din biserica minastirii (ziua de praznuire a icoanei fiind 21 ianuarie).

De asemenea un fragment din Brâul Maicii Domnului (sărbătoare pe 31 august), se află în Biserica Spitalului Judeţean din Suceava, jud. Suceava

Conex cu acestea, de Adormirea Maicii Domnului, pe cind Ea Se ridica/era ridicata de Iisus (si cu sufletul si cu trupul) la Cer, in a 3-a zi de la inmormintarea Sa trupeasca, tot atunci Sf Duh l-a adus (cu intirziere din iconomia Divina) pe norii cerului din India pe Sf Ap Toma, care astfel s-a intilnit cu Maica Domnului. Spre mingaierea lor si pt a le dovedi ca S-a ridicat la Cer si cu trupul, i-a daruit Sf Toma shalul/acoperamintul/maforionul Sau. Apoi Sf Toma a deschis mormintul Maicii Domnului (de la Ierusalim) si acesta era gol.
In continuare, istoriile bisericesti nu fac o distinctie prea clara intre briu si shal/acoperamint/maforion. Ea a daruit un alt vesmint al Sau femeilor mironosite si apoi acesta a ajuns mai tirziu la Biserica Vlaherne din Constantinopol.

Sarbatorile ortodoxe prin care se cinstesc vesmintele Maicii Domnului (cele fizice cit si metaforice) sunt: 2 iulie („Asezarea vesmintului Ei in biserica din Vlaherne”), 31 august („Briul Maicii Domnului”) şi
1 octombrie („Acoperamintul Maicii Domnului”):
Aceasta sarbatoare a fost instituita in amintirea unei minuni petrecute in Biserica Manastirii „Maica Domnului” din Constantinopol, in timpul imparatului Leon Inteleptul (886-911). Staretul manastirii, Cuviosul Andrei, a vazut o minune Dumnezeiasca, o vedenie, in care i s-a aratat Maica Domnului acoperind cu un sfant omofor cetatea Constantinopolului si primind rugaciunile credinciosilor pentru a le duce inaintea scaunului Fiului Ei. Cuviosul Andrei l-a cheamat si pe ucenicul sau, Epifanie, care, la randul sau se incredinteaza de realitatea celor vazute si auzite si, in final, impreuna cu ceilalti parinti, reusesc sa desluseasca semnificatia minunii si sa dedice o sarbatoare deosebita acestei puteri miraculoase, pe care Maica Domnului o arata fata de neamul omenesc.
Acoperamantul Maicii Domnului este ca un scut protector peste toti crestinii Bisericii care alearga cu credinta pentru a fi izbaviti de ispite, de incercari, de suferinte. „Prea Curata Stapana, pururea Fecioara, in vremea necazului nostru acopera-ne pe noi cu acoperamantul aripilor Tale, iar in vremea neputintelor si a batranetilor noastre, fii mijlocitoare noua, catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Sa nu biruie rautatile lumii anii vietii noastre, iar sfarsitul sa nu ne gaseasca cumva in afara acoperamantului Tau cel sfintit”.
Trebuie sa stim ca acest praznic a început a se praznui pentru o pricina ca aceasta: în zilele împaratului Leon cel întelept în Constantinopol, spre o duminica, facându-se priveghere de toata noaptea în sfânta biserica Vlaherna a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, si multimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii în sus împreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Împarateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfânta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stând în vazduh si rugându-se, stralucind cu lumina si acoperind pe popor cu cinstitul sau omofor, înconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care stateau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai alesi, Sfântul Ioan înaintemergatorul si Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinta graiuri ale rugaciunii ei catre iubitul sau Fiu, si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: „Împarate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama în tot locul preasfânt numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile”.
Iar Mântuitorul i-a răspuns: “Cere, o, Maica Mea, că nu Mă voi întoarce de la tine, ci voi împlini cererile tale şi voi milui pe toţi care cântă ţie.” De aceea se zice despre Maica Domnului: “…că toate le poţi, câte le voieşti.” Într-o rugăciune a Sf Grigore Palama la Maica Domnului: “Miluieste-ma pre mine cel smerit, milostiveste-te spre mine cel neputincios, mare indrazneala ai la cela ce s-a nascut din tine, nimenea nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu, ca toate le poti ca ceea ce esti mai presus de toate zidirile si nimic nu este tie cu neputinta, numai de vei voi. Deci nu trece cu vederea lacrimile mele, nu te intoarce de catre suspinul meu, nu lepada durerea inimii mele, nu rusina nadejdea mea cea catre tine, ci cu rugaciunile tale cele de Maica silind pre cea nesilita milostivire a Fiului tau celui bun si Dumnezeu, invredniceste-ma pre mine ticalosul si nevrednicul robul tau sa-mi iau frumusetea mea cea dintai si dintru inceputuri, si sa lepad grozavia patimilor, sa ma slobozesc de pacat si sa ma robesc de dreptate, sa ma dezbrac de spurcaciunea dulcetii celei trupesti si sa ma imbrac intru sfintenia curateniei celei sufletesti, sa mor lumii si sa viez faptei celei bune.” “…Care pentru noi, păcătoşii, S-a răstignit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi. Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuşi, tâlharii şi desfrânaţii, pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit şi i-a miluit, îmi dau îndrăznire, şi cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis uşa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească, dar, şi pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostiveşte-te deci spre mine, Doamna mea, că poţi toate câte le voieşti, iar cele pe care le ceri de la Fiul tău le şi iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creştinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm şi te preaînălţăm în vecii vecilor. Amin.”
Stiind si noi pe solitoarea si acoperitoarea noastra, sa nazuim catre dânsa cu umilinta strigând: „Acopera-ne pe noi cu acoperamântul tau, Preasfânta Fecioara, în ziua rautatilor noastre; acopera-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va desparti, de fata sa ne stai întru ajutor, si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si în ziua înfricosatoarei judecati, sa ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperamântului tau”. [„cel mai lat decit norul”, care acopera/protejeaza toata lumea si mai ales neamul omenesc/crestinesc].

http://biblioteca.golia.ro/acatistier/Acatistul_Acoperamantului.html

http://www.trilulilu.ro/shorti3st/d8268c22ed11f8

„Racla care ţine Brâul Tău, de Dumnezeu Născătoare, sicriu de sfinţenie robilor Tăi, şi sfinţită îngrădire, şi slavă şi laudă şi izvor de tămăduiri totdeauna se cunoaşte.
Aici, astăzi, cu sfinţenie adunându-ne, lăudăm slăvirile Tale cele multe şi noianul minunilor.”

„O, preacântată Stăpână, preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, la Tine ridic ochii sufletului si ai trupului meu, către Tine întind mâinile mele cele slabe si din adâncul inimii strig Ţie : Caută la credinţa sufletului meu. Acoperă-mă cu atotputernicul Tău Acoperământ si mă izbăveşte de toate nevoile; iar in ceasul sfârşitului meu să stai lângă mine, o, intru tot bună Stăpână si mă izbăveşte de chinurile cele gătite pentru păcatele mele, ca, mântuindu-mă, pururea să cânt Ţie : Aliluia !”

„Bolile cele grele le tămăduieşti si dăruieşti ajutor cald celor ce cer de la Tine , Născătoare de Dumnezeu, Curată Îndrumătoare; de aceea propovăduim pururea minunile Tale pe care le faci neîncetat.
Mai luminos decât soarele este pretutindeni Acoperământul Tău, Fecioară; Tu vindeci boala cancerului si dezlegi legăturile nerodirii celor ce cu evlavie cer harul Tău, Cinstită Îndrumătoare.
Pe Tine aflându-te zid si mângâiere Dumnezeiască, Mânăstirea Mihai Vodă se măreşte cu Icoana Ta cea sfântă, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare; pe care tot glasul o lauda ca pe o păzitoare si mare scăpare.
Slava Tatălui si Fiului si Sfântului Duh.”

La Manastirea Mihai Voda Bucuresti se afla Sfintii:
Cuv. Parascheva (prăznuită pe 14 octombrie; moaşte şi veşmânt de moaşte), Mc. Paraschevi (prăznuită pe 26 iulie), Teodora de la Sihla (prăznuită pe 7 august; particica a fost furata, din pacate) şi Teodor Tiron (prăznuit pe 17 februarie şi în “Sâmbăta Sf. Teodor” de dinaintea Duminicii 1-a a Postului Mare = “Duminica Ortodoxiei”; particica a fost furata, din pacate) – casete cu părticele din moaştele lor; alături de o altă raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor: Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ (prăznuit pe 5 august), Xenia Petrovna (prăznuită pe 24 ianuarie şi 11 septembrie), Teofil cel Nebun ptr. Hristos (prăznuit pe 28 octombrie), Sevastiana (prăznuită pe 24 octombrie), Ciprian şi Iustina (prăznuiţi pe 2 octombrie), Clement al Romei (prăznuit pe 24 noiembrie), Trifon (prăznuit pe 1 februarie), Auxenţiu (prăznuit pe 13 decembrie), Dionisie Zakintos (prăznuit pe 17 decembrie), Anastasie (prăznuit pe 5 decembrie), Mc. Panaghiotis (prăznuit pe 24 iunie ?), Mc. din Sinai şi Rait (prăznuiţi pe 14 ianuarie), Spiridon (prăznuit pe 12 decembrie; există în altar şi un Papuc al Sfântului), Ignatie Zagorski, 14000 Prunci Mucenici ucişi de Irod (prăznuiţi pe 29 decembrie), 40 Mucenici (prăznuiţi pe 9 martie), Ioan Botezătorul (prăznuit pe 7 ianuarie, 24 iunie şi 29 august), Eustaţie (prăznuit pe 20 septembrie), 7 Tineri din Efes (prăznuiţi pe 4 august şi pe 22 octombrie), Teodor Stratilat (prăznuit pe 8 februarie), Sf. Necunoscut de la Măn. Neamţ (prăznuit în a 2-a duminică de la Pogorârea Sf. Duh), Stelian (prăznuit pe 26 noiembrie), Mercurie (prăznuit pe 25 noiembrie), Ştefan (prăznuit pe 27 decembrie), Andrei (prăznuit pe 30 noiembrie), Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir (prăznuit pe 26 octombrie), Alexandru (praznuit pe 30 august) şi Haralambie (prăznuit pe 10 februarie); alături de casete separate cu părticele din moaştele Sfinţilor: Nifon (prăznuit pe 11 august), Mc. Revocatus (prăznuit pe 1 februarie) şi Mc. Pomponius (prăznuit pe 1 februarie), Constantin şi Elena (prăznuiţi pe 21 mai), Ana (mama Maicii Domnului) (prăznuită pe 9 septembrie şi 25 iulie), Mc. Hristina (prăznuită pe 24 iulie), Mc. Prov, Tarah şi Andronic (prăznuiţi pe 12 octombrie), Mc. Neofit (prăznuit pe 21 ianuarie), Mc. Varvara (prăznuită pe 4 decembrie), Cuv. Xenia (prăznuită pe 24 ianuarie), Mc. Procopie (prăznuit pe 8 iulie), Mc. Vlasie (prăznuit pe 11 februarie), Gheorghe Hozevitul (prăznuit pe 8 ianuarie), Sava (prăznuit pe 5 decembrie), Efrem cel Nou (praznuit pe 3 ianuarie si 5 mai), Marturisitori de la Aiud (praznuiti in a 2-a Duminica de la Rusalii) ş.a. ; alături şi de o casetă cu părticele din moaştele Sf. Trei Ierarhi (prăznuiţi pe 30 ianuarie); măsura Sfântului şi un epitrahil ce a acoperit moaştele Sf. Ioan Rusul (prăznuit pe 27 mai); de o icoană relicvar a Sfintei Ecaterina (prăznuită pe 25 noiembrie); de o casetă cu părticele din moaştele Sfinţilor: Ecaterina (prăznuită pe 25 noiembrie), Mina (prăznuit pe 11 noiembrie) şi Petru Atonitul (prăznuit pe 12 iunie); de o altă casetă-raclă cu părticele din moaştele unor Sfinti din Rusia: Teodor de Sanaksar (prăznuit pe 23 octombrie), Avram al Rostovului (prăznuit pe 29 octombrie), Alexandru de Sanaksar, Teodor cel Sfintit de Sanaksar (Ushakov) (prăznuit pe 2/15 octombrie), Antonie de Vologdav, Ignatie Briancianinov (prăznuit pe 30 aprilie), Iona de Kiev (prăznuit pe 31 martie), Daniel de Pereslav (prăznuit pe 7/20 aprilie), Corneliu de Pereslav (prăznuit pe 22 iulie/4 august), Andrei Cneazul de Smolensk, Teofil cel nebun dupa Hristos (prăznuit pe 28 octombrie/10 noiembrie), Dimitrie al Rostovului (prăznuit pe 28 octombrie), Siluan Atonitul (prăznuit pe 24 septembrie) si Serafim de Sarov (prăznuit pe 2 ianuarie şi 19 iulie); de o icoană relicvar cu o bucăţică din stânca Golgotei; de o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie); de o părticică dintr-un Veşmânt al Mântuitorului (mantia lui Hristos) ş.a., precum şi de o masă / baldachin sub al cărei cristal se află părticele din Brâul Maicii Domnului (din veşmântul Sf. Fecioare, adusă de la Mân. Vatoped / Mt. Athos: sărbătorit pe 2 iulie, 31 august şi 1 octombrie) şi din piatra Mormântului Maicii Domnului din Ţara Sfântă (Adormirea Maicii Domnului: 15 august) şi un veşmânt preoţesc sfinţit pe piatra Mormântului Maicii Domnului din Ţara Sfântă (Adormirea Maicii Domnului: 15 august) se află în Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, în apropiere de Metrou „Izvor”, lângă BCR şi Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4


Racla cea noua

Racla noua Mihai Voda 01

Racla noua Mihai Voda 02

Icoana [facatoare de minuni] „Odighitria” originala, pictata de Sf Ap Luca se afla la Biserica „Sf Irina” din Constantinopol.
Pt a multumi Maicii Domnului [sub/in acest aspect al Ei] pt ajutorul dat in imprejurari ingrozitoare pt cetatea Constantinopolului [i-a scapat de o navalire ucigasa], s-a compus Imnul Acatist „Aparatoare Doamna” (din Acatistul „Bunei Vestiri” de ex.).
O copie (si ea facatoare de minuni) a ajuns la Minastirea Vatoped Mt Athos, de aici la Minastirea Sf Xenofont Mt Athos, iar o copie (facatoare de minuni si ea) dupa aceasta copie (de la Vatoped, apoi Xenofont) a ajuns, prin Minastirea Rusicon/Sf Pantelimon Mt Athos in Romania, fiind icoana de la Minastirea Mihai Voda (cca 1666).
Unii specialisti spun ca dateaza de la cca1450, fiind, de fapt, prima copie dupa originalul Sf Luca.

Maica Domnului Indrumatoarea “Hodeghetria / Odighitria” – Manastirea Xenofont (Icoana Sora cu cea de la Manastirea „Mihai Voda-Bucuresti”):
Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.

„Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem Tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii Tai. Ci, ca Ceea Ce ai stapinire nebiruita, slobozeate-ne din toate nevoile, ca sa strigam Tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!”
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67069-acatistul-buneivestiri

O creaţie de geniu a imnografiei bizantine, anume Imnul Acatist. Înainte de analiza acestui imn trebuiesc menţionate câteva aspecte ale cultului marial în Bizanţ. Maica Domnului s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea creştinilor încă de la începutul Bisericii înregistrându-se chiar şi o bogată prezenţă iconografică a ei. Cultul marial a înregistrat o adevărată explozie după rezolvarea controversei nestoriene. Din moment ce Biserica se exprimase prin cel mai important organ al ei – sinodul ecumenic, nu a mai putut fi pusă nici o stavilă în eflorescenţa imnografiei şi a cinstirii de care se bucura Născătoarea de Dumnezeu.

Constantinopolul era prin excelenţă cetatea ei he Polis sou, cetatea care avea cele mai multe biserici şi locaşuri închinate Maicii Domnului, unde se păstrau relicve care i-ar fi aparţinut, în care se afla vestita biserică a Vlahernelor, locul în care, prin excelenţă, Născătoarea de Dumnezeu împărtăşea binecuvântările sale.[8] Orice pelerinaj în cetatea regină trebuia să cuprindă între obiectivele sale locuri sau relicve ce aveau legătură cu Maica Domnului. Au existat desigur şi uşoare exagerări, texte în care era numită Dumnezeu (Kai meta ton Theon Theos philanthropos), în care i se cerea să dăruiască viaţă veşnică „căci nimeni nu se mântuieşte decât prin tine” etc.[9]

Unul dintre cele mai vestite imne închinate Maicii lui Dumnezeu, şi care s-a păstrat integral este Imnul Acatist. Numele acestuia este format din a privativ adăugat verbului kathizomai care înseamnă a sta jos, a şedea. Aşadar, numele explică practica de a sta în picioare în timpul recitării acestuia.[10] Este compus din 24 de strofe, formând un acrostih, procedeu poetic întâlnit în literatura bizantină. Paternitatea sa este necunoscută, însă există o serie de teorii cu privire la ea. Sinaxarele bizantine îl atribuie patriarhului Serghie al Constantinopolului sau lui Gheorghe Pisides, hartofilax al Sfintei Sofii. Versiunea latină a Sinaxarului vede pe patriarhul Gherman al Constantinopolului ca autor. Alţi specialişti au presupus că Fotie l-ar fi compus.[11]

Sinaxarul menţionează în ziua de 7 august 626 atacul perşilor şi al avarilor. Cu acest prilej patriarhul Serghie ar fi condus o procesiune care a cântat toată noaptea acest Imn, fiind izbăviţi în mod miraculos de atacatori, minune pusă pe seama Maicii Domnului. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Serghie a fost numărat între posibilii autori. După ce sărbătoarea a fost transferată în sâmbăta din a V-a a Săptămână a postului pascal, sinaxarele menţionează şi alte izbăviri de asediu.[12]

Analizând profunzimea şi construcţia imnului, unii autori au atribuit imnul lui Roman Melodul. În acest caz s-ar explica faptul că le era cunoscut locuitorilor capitalei, din moment ce relatarea spune că l-au cântat toată noaptea. Probabil doar condacul iniţial „Apărătoarei Doamne” a fost adăugat în acea seară.
Chiar şi această teorie a fost criticată, imnul fiind plasat de către unii specialişti înainte de Roman Melodul.
Imnul se deschide cu un prooemium care menţionează minunea izbăvirii de asediu. Traducerea literală este: „Generalissimei apărătoare, ca una ce am fost izbăvită de lucruri cumplite, cele de biruinţă aduc ţie, Născătoare de Dumnezeu, ca nişte mulţumiri, eu, cetatea ta. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, din tot felul de nevoi slobozeşte-mă, ca să strig ţie: Bucură-te Mireasă nemiresită!”[13]

Se observă simbolismul şi vocabularul militar folosit, de altfel comun în imnografia bizantină. Imnul este împărţit în condace şi icoase care formează un acrostih, icoasele terminându-se cu exclamaţia Haire Nymphe anympheute – Salve sposa innupta – Bucurăte mireasă nenuntită/nemiresită!; iar condacele cu Allelouia!.
În afară de folosirea Acatistului în cultul personal el era folosit în cultul public după cum am menţionat, la pomenirea izbăvirii de asediu, în 7 august. În sec. VIII patriarhul Gherman mută Acatistul din 7 aug în 25 martie, la Praznicul Buneivestiri, conţinutul acestuia potrivindu-se cu sărbătoarea. În sec. IX patriarhul Metodie sau Fotie l-a mutat într-una dintre sâmbetele de la sfârşitul Postului Mare, ulterior fixându-se în a V-a sâmbătă, care a primit şi numele de Sâmbăta Acatistului.[14]

Acatistul, în forma lui actuală este deschis de condacul „Apărătoare Doamnă” care în traducerea românească a pierdut orice referinţă la asediul Constantinopolului.

http://www.nistea.com/eseuri/ionut_mavrichi/muzica-in-spiritualitatea-bizantina-imnul-acatist.htm

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | 21 comentarii

Parintele Arsenie Boca: + 28 noiembrie 1989 = ziua nasterii sale in Rai ca Sfant

http://fundatiaarsenieboca.ro/

http://www.arsenieboca.ro/

http://www.arsenieboca.ro/parintele_viata.html

http://www.arsenieboca.ro/parintele_pictura.html

http://www.arsenieboca.ro/parintele_marturii_articole.html

http://www.nistea.com/boca.htm

Serafim de Sarov este sfantul la care a fost condus Parintele Arsenie Boca de catre Maica Domnului pe Muntele Athos. Desigur ca atunci cand s-a intamplat aceasta minune Sf Serafim de Sarov trecuse in lumea cealalta de aproape 100 de ani.
Dumnezeu a vrut sa ne lege de acest sfant al Rusiei nu intamplator ci dintr-un motiv tainic.
Pr Arsenie se roaga la Hristos Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic pentru a fi initiat in isihasm si a primi un indrumator in tainele secrete ale mantuirii. Se roaga dar in zadar. Abia cand se roaga Fecioarei Maria aceasta ii apare si ii raspunde conducandu-l, transportandu-l prin minune intr-o padure la acest sfant al Rusiei numit Serafim de Sarov.
Nu intamplator unul din cei mai mari sfinti ai Romaniei, Arsenie Boca are acest traseu spiritual.
A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989. Inmormantat la Manastirea Prislop, sat Silvaşu de Sus (lângă Haţeg), jud. Hunedoara.

http://www.formula-as.ro/2008/803/spiritualitate-39/amintiri-despre-arsenie-boca-9057

“ Nu era voinic, ci subtire si inalt. Dar desi era destul de fragil, parea extrem de puternic. Avea o atitudine foarte darza, mandra, si se impunea unde aparea, fara nici un efort. Puterea lui era mai ales in ochi. Cand te privea, te paraliza. Avea o autoritate care venea din interior prin privire, ca o forta in fata careia nu-ti ramane decat sa te supui. Nu era nevoie sa faca vreun gest, caci iti spunea din ochi ce sa faci. Te facea sa plangi sau sa te bucuri, dupa cum iti era sufletul, usor sau greu de pacate.
L-am cunoscut destul de bine si pot sa va spun ca nu am vazut un om cu o putere mai mare asupra oamenilor si a lucrurilor. Supunea totul, nu prin vointa, ci prin credinta si prin exemplul personal. El lucra cot la cot cu noi si cauta sa ne invete pe cei incepatori cum sa ne comportam, cum sa muncim, cum sa ne rugam, sa facem cinste manastirii si sa ne imbunatatim duhovniceste.
Pe cat de aspru era la o prima privire, pe atat de bun era dupa ce-l cunosteai. La inceput ti se parea biciul lui Dumnezeu. Aspru la purtare, aspru cu sine, aspru cu pacatul. Dar daca ii urmai sfatul si te pocaiai, atunci il vedeai cat e de bun. Pe noi, calugarii mai tineri, ii placea sa ne invete diverse lucruri, de la literatura si pictura pana la munca la grajd. De multe ori glumea si radea cu noi si era foarte bland. Se inasprea doar in fata pacatului. Lucra cu noi si nu cerea nimanui sa faca mai mult decat putea. Ca manastirea era atunci o ruina. Peste 200 de ani a fost ruina. Si am lucrat mult s-o refacem. Nu te chema la munca, ci se apuca primul de treaba si toti il urmam. Erau multi studenti. Uneori, se batea cu zapada cu noi. Spunea ca e bine sa ne comportam cum ne e varsta, ca avem timp sa devenim seriosi si sa uitam de joc.
Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: „Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii”. De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: „Acestia ma vad pentru ultima oara”. Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori.

Da. Plangea cand se ruga. L-am surprins odata la chilie, cu lacrimi pe obraji. Pe urma si in altar l-am vazut lacrimand, cand slujea. Plangea pentru pacatele oamenilor. Ii era necaz ca oamenii nu vor sa se indrepte si se duc astfel de la Fata lui Dumnezeu.
Era mult rabdator. Nu spovedea pe oricine si nu dadea canoane. Caci stia ca poti sa faci formal canonul si sa fii tot cu gandul la pacat. Si ca, daca nu-ti da canon, dar tu te caiesti cu adevarat, vei fi mai ravnitor la rugaciune si te vei infrana mai bine de la pacat.

– Nu erau si oameni care se indoiau de Parintele?

– Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: „Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!”. Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.

– Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?

– Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: „Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum”. Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.

– Cum adica?

– Plutea… Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: „Masina noastra merge pe pamant”. L-am intrebat: „Ce-ai simtit, omule?”. Si el: „Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura”. Si-am auzit atunci o voce in spate: „Pana aici am venit cu voi”. Cand m-am intors, nu era nimeni.

– Ati mai povestit intamplarea aceasta cuiva?

– Nu, ca oamenii de azi nu mai cred. “

http://www.formula-as.ro/2008/815/spiritualitate-39/amintiri-despre-parintele-arsenie-boca-9485

“Fetita oloaga

M-am nascut in anul 1935, intr-o familie de oameni saraci, dintr-o localitate de munte, de langa Brasov. Primul copil nascut in familia mea a fost un baiat sanatos si frumos, iar al doilea copil am fost eu, care m-am nascut infirma de ambele picioare, slaba si pipernicita. Femeile din sat care m-au vaz
ut o indemnau pe mama sa nu-mi dea de mancare, ca sa mor. Iar mama le spunea: „Daca Dumnezeu mi-a dat-o asa, eu ii dau de mancare si apoi sa faca El ce-o vrea cu ea”.

…si ne-am asezat in rand, in picioare, sa-l asteptam pe parintele Arsenie, sa vina sa ne dea binecuvantare. Fiecare avea in mana cate ceva. Langa mine era o doamna din Brasov si m-a intrebat: „Tu n-ai adus nimic sa-i dai parintelui?”. Am ridicat stingherita din umeri. Nu stiam ca asa era obiceiul. Anisoara nu-i spusese mamei nimic. I-am raspuns: „Nu!”. Atunci ea mi-a dat un pachetel, cat un pachet de chibrite, nu stiu ce o fi fost in el, si mi-a zis: „Da-i asta parintelui si cere-i ceva!”.

Minunea

La un moment dat, parintele a coborat din chilie: inalt, imbracat intr-o reverenda alba, incinsa cu o centura neagra la mijloc. Avea parul negru si lung pana la umeri si niste ochi albastri, albastri… Eu eram a cincea sau a sasea din rand. Tremuram toata. Cand a ajuns la mine si a intins mana sa ma binecuvanteze, i-am intins pachetelul si am zis in gand: „Parinte, ajuta-ma sa pot umbla”.

In gand am zis, ca nu eram in stare sa scot un cuvant. Dansul a lasat mana in jos, s-a dat un pas inapoi, m-a privit din cap pana la picioare si de la picioare pana la cap si m-a binecuvantat, zicand cu voce tare: „Bine, asa sa fie!”. Atunci am simtit un fior si o putere m-a strabatut prin sira spinarii. Si am simtit, deodata, ca pot sa ma tin pe picioare. Parintele Arsenie facuse o minune cu mine: imi daduse putere sa pot umbla. Am inceput sa plang, iar dansul a trecut mai departe. Credinciosii m-au inconjurat si m-au intrebat ce am cerut, ce mi-a dat parintele? Eu nu le-am spus, ci am tot plans… “

http://www.formula-as.ro/2008/823/spiritualitate-39/arsenie-boca-marturii-ardelenesti-9742
“Eu am avut un unchi, care in ’48 era ofiter de securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov, unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.
Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In ’44, de exemplu, a spus la sl
ujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala. Iar in mijlocul acestei hale, statea la o masa, permanent, un subofiter de paza, care-l supraveghea fara incetare. L-au scos, l-au batut si l-au facut in fel si chip sa le spuna cum face, caci ei credeau ca are iarba fiarelor, cu care umbla aricii in bot, iar el cum a stat tot timpul in padure la Sambata, a facut rost de iarba aceea si o pune pe lacat. Dar el cum sa puie iarba pe lacat daca statea tot timpul in genunchi in fundul celulei si erau si doua randuri de usi? Intr-o noapte, au bagat doua iscoade securiste la el in celula ca sa-l vada cum face. Parintele, insa, nu a avut treaba cu ei. Ei il tot intrebau, se tot luau de el, iar el in celula tot sta in genunchi si se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, cand s-au deschis lacatele, pe securisti parca i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a razbit frica si au fugit de acolo. Si de la o vreme, nimeni nu mai voia sa faca de paza, pentru ca le era frica. Pe comandant l-a luat si pe el frica si ce-a zis: eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada si pe urma nu il mai tin.
Intr-o seara, vine unchiul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare. Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat, norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00 noaptea, bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era pe jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus. De frica nu mai stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mancau pamantul. Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau. “

“…Doar tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: „Ba, popa!”. Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: „Parinte, iarta-ma”. „De Dumnezeu sa fii iertat”, i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit. “

Emilia Butum – Fagaras:

„Crezi ca parintele Arsenie este mort? Eu iti spun ca e viu”

Cand s-a aflat de moartea parintelui si trebuia sa mergem la inmormantare, fiica mea, care atunci avea 9 ani si care il indragea foarte mult pe parintele, a tinut cu tot dinadinsul sa mearga si ea.
Era toamna spre iarna, era frig, trenurile pe vremea aceea nu erau incalzite, dar era neclintita pe pozitii: „Si eu vin la parintele, iar daca nu ma luati, ma pun eu in tren si ma duc”. Iar daca vroia sa mearga pentru ultima oara la parintele, nu ne puteam impotrivi. A luat-o sotul meu si a dus-o la inmormantare. De cum a ajuns in biserica, s-a desprins de tatal sau si s-a dus langa parintele Arsenie. A uitat de parinti, de cei care mai erau acolo, de tot ce o inconjura. Nu-i era frica ca este mort, nu a intimidat-o nimic. A ramas langa parintele cat s-a putut. La plecarea de la inmormantare, a luat-o cineva cu masina si a ajuns prima acasa, cand nu era inca nici unul dintre noi. A urcat singura noaptea in bloc, refuzand sa fie insotita de cineva. A intrat fara teama in casa, unde era o matusa si i-a spus acesteia: „Hai sa-ti spun ceva: Dumneata crezi ca parintele Arsenie este mort?”. Sora mea nu stia ce sa creada, statea derutata. „Eu (continua fetita) atata iti spun, ca e viu. Dar sa-ti spun altceva: Daca te uiti in casa, il vezi?”. – „Nu, nu il vad”. „Dar daca merg prin casa, auzi si tu pasii lui insotindu-ma?”. – „Nu, nu ii aud, dar eu sunt o pacatoasa, iar tu esti un copil curat. Tu poate poti sa-l vezi si sa-l auzi, dar eu nu”. „Daca tu nu il vezi si nu il auzi, atunci sa nu mai spui la nimeni ceea ce am spus eu, ca n-am sa recunosc la nimeni nimic”.

Am vazut o femeie care isi pierduse un copil si s-a dus la mormantul parintelui Arsenie sa se roage. Mai mare ii era disperarea decat credinta si se intreba: „Ce poate sa faca un mormant? Caci vad ca este un mormant ca oricare altul”. Si, deodata, a cazut in genunchi (pesemne ca i s-a aratat parintele) si a strigat: „Parinte, nu am stiut cine esti! Parinte, te rog, ajuta-ma!”. Credinta a cuprins-o chiar in acele clipe si sufletul ei s-a luminat, iar buzele au eliberat in cuvinte suferinta ei de mama.

Dar aceste lucruri, desi se stiu, nu le spune nimeni. Oare de ce nu se spun lucrurile acestea? Sunt niste lucruri adevarate.

Se zice ca:
Parintele Arsenie Boca fiind intrebat odata daca este bine sa cinstim sfintii catolici, el a dat de inteles ca este bine sa-i cinstim, dar sa nu-i uitam pe ai nostri.
O minune in care Dumnezeu a lucrat prin colaborarea dintre Sf Serafim de Sarov si Sf Francisc de Assisi:
Era o femeie care se ruga foarte mult pt a primi har si era catolica. Si se ruga foarte mult Sfantului Francisc sa primeasca Har. Sf Francisc de Assisi este catolic.
Iar intr-o zi, in timpul rugaciuni, a venit Sf. Francisc la ea cu un batranel in dreapta lui, in haina alba si cu spatele putin curbat, si i-a zis:
“La Biserica lui sa mergi si vei dobandi Harul.”
Si ea nu stia cine e batranelul. Si se tot intreba cine este.
Dupa un timp si-a angajat niste muncitori rusi ( ea era din Italia si era bogata) si mergand in camera unuia dintre muncitori a vazut iconita batranelului imbracat in alb la candela .
L-a intrebat pe slujitor si acela i-a zis ca e Sfantul Serafim de Sarov.
Astfel, s-a facut ortodoxa si a trimis minunea la manastirea Sf. Serafim.
Iar Sfantul Fracisc e singurul sfant catolic care a convertit un om la ortodoxie.
Iar acolo [la Biserica Draganescu / pictata de Parintele Boca] este desenat ca sa marturiseasca despre minune si despre adevarata credinta…

In 1948 cand a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Parintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, in biserica aceea, unde erau adunati si catolicii si ortodocsii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a incins acolo o cearta de nu se mai intelegea om cu om. Ai nostri (ortodocsii), cautau sa-i lamureasca, ceilalti se opuneau si bineinteles a iesit un scandal mare in Biserica.
Parintele parca nu avea nici un cuvant sa-i lamureasca. A iesit afara din biserica, si nu departe era o padure si a chemat lupii din padure, si a inceput sa-i mangaie, asa cum Daniil ii mangaia pe lei. Si cineva a zis “Mai, Parintele asta Arsenie a chemat lupii din padure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Si cand au iesit din biserica a inceput sa-i mangaie si a zis: “Mai, si cu lupii astia ma inteleg, numai cu voi nu ma pot intelege” si din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Parintele si-a spus cuvantul si revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel).

“In biserica de la Draganescu, pe drept cuvant numita Capela Sixtina a Ortodoxiei sunt pictati sfintii asa cum i-a vazut parintele Arsenie Boca. In marginea din dreapta a picturii respective, in rand cu sfintii ortodocsi, este pictat [cu aureola de sfant] Sfantul Francisc de Assisi, sfant catolic care in timpul vietii a vrut sa posteasca dupa modelul ortodox, dar Papa nu l-a lasat.”

“Un exemplu foarte „concret“ îl găsim la [Biserica] Drăgănescu. În partea stângă a naosului, spre final, putem citi cuvintele: Extra Ecclesia Nulla Sallus (Sf. Ciprian, De unitate Ecclesiae, cap. IV). Imediat jos sunt reprezentate bisericile Sf. Sofia din Constantinopol şi Sf. Petru din Roma – împreună! Cele două biserici se alătură, formând un corp comun, iar în semicerc deasupra lor este scris: „Cred întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică“. Este un apel simbolic la unitatea de credinţă a Bisericii din timpul Sinoadelor Ecumenice. Iată un motiv în plus pentru care pictura Părintelui Arsenie poate fi numită profetic.

Desigur, îmbinarea subtilă a tradiţiei bizantine cu elemente ale tradiţiei apusene poate lăsa loc la interpretări mai mult sau mai puţin legitime în raport cu ceea ce a dorit „cu adevărat“ Părintele să exprime prin pictura sa. Cert este că în cazul de faţă apelul la unitatea Bisericii este unul tulburător de actual. Într-o formulare memorabilă (consemnată de ucenicii din Ţara Făgăraşului), Părintele Arsenie ar fi spus că „Ortodoxia şi Catolicismul sunt două strane ale aceleiaşi Biserici“14. Cu menţiunea, poate, că Ortodoxia este strana „din dreapta“… “

http://www.lumeacredintei.com/sct_6/c_1/yy_2007/art_277/privirea_veniciei_pictura_printelui_arsenie_boca.htm

http://fundatiaarsenieboca.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui-arsenie-boca&catid=26%3Aarticole&Itemid=92

http://fundatiaarsenieboca.ro/index.php?option=com_content&view=category&id=26:articole&Itemid=92&layout=default

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 20 comentarii