Sf Serafim de Sarov – scopul vietii crestine

Racla Sfintilor rusi – Manastirea Mihai Voda Bucuresti (Sf Serafim in coltul din dr jos)

Sfântul Serafim de Sarov (1759 – 1833) a susţinut că scopul vieţii creştine este trăirea conştientă a prezenţei Duhului Sfânt în fiinţa omului. Fapt pe care l-a demonstrat practic ucenicului său (devenit ulterior celebru) Motovilov. Iar prin Motovilov (care şi-a publicat, în 1903, neobişnuita experienţă) şi nouă tuturor. Redăm în continuare un scurt extras din această scriere capitală pentru lumea modernă. „ Eu (Motovilov) am răspuns: – Totuşi eu nu înţeleg, cum pot să fiu sigur că mă aflu în Duhul lui Dumnezeu? Cum să recunosc eu însumi în mine adevărata Sa arătare? / Părintele Serafim a răspuns: – Eu ţi-am mai spus, iubitorule de Dumnezeu, că aceasta este foarte simplu, şi ţi-am povestit amănunţit cum se află oamenii în Duhul Sfânt şi cum să înţelegem arătarea Lui în noi… ce-ţi mai trebuie frăţiei tale? / Îmi trebuie – am spus eu – să înţeleg bine acest lucru. / Atunci părintele Serafim m-a apucat strâns de umeri şi mi-a zis: – Noi amândoi suntem acum în Duhul lui Dumnezeu. De ce nu te uiţi la mine? / Eu am răspuns: – Nu pot, părinte, să mă uit, fiindcă din ochii tăi se răspândesc nişte fulgere ca de foc. Faţa ta s-a făcut mai luminoasă decât soarele şi mi se vatămă ochii de durere. / Părintele Serafim a zis: – Nu te speria, bucuria mea, şi tu acum eşti tot aşa de luminos ca şi mine. Tu însuţi eşti în deplinătatea Duhului Sfânt, căci altfel n-ai putea să mă vezi pe mine în această stare. Şi, plecându-şi capul spre mine, mi-a spus încet, la ureche: – Dă slavă Domnului Dumnezeu pentru milostivirea Lui cea negrăită către tine. Ai văzut că eu nici nu mi-am făcut semnul crucii măcar, ci numai în inima mea m-am rugat Domnului Dumnezeu şi am zis înăuntrul meu: „Doamne, învredniceşte-l şi pe el să vadă lămurit şi cu ochii trupeşti acea pogorâre a Duhului Tău, de care Tu învredniceşti pe robii Tăi, când binevoieşti să Te arăţi în lumina splendidei Tale slave.” Şi iată, frate, Domnul a împlinit îndată smerita rugăciune a sărmanului Serafim. Cum să nu-I mulţumim pentru acest negrăit dar al Său dat nouă la amândoi? Să ştii, frate, că în acest fel nu arată Domnul Dumnezeu mila Sa nici chiar marilor pustnici. Acest har al lui Dumnezeu a vrut să mângâie inima ta întristată, întocmai ca o mamă iubitoare de fii, prin mijlocirea însăşi a Maicii Domnului. Dar de ce, frăţia ta, nu te uiţi în ochii mei? Priveşte în mod obişnuit şi nu te teme: Domnul este cu noi. / Eu m-am uitat după aceste cuvinte la faţa lui şi m-a cuprins o cucernică groază încă şi mai mare. Închipuiţi-vă că faţa, care vă vorbeşte ar fi în mijlocul soarelui, în cea mai sclipitoare strălucire a razelor sale de amiază. Vedeţi mişcarea buzelor lui, expresia mobilă a ochilor săi, auziţi glasul lui, simţiţi că vă ţine cineva cu mâinile de umeri, şi nu numai că nu vedeţi aceste mâini, dar nu te vezi nici pe tine însuţi, nici faţa lui, ci numai o singură lumină orbitoare, răspândindu-se până departe la mulţi stânjeni împreună şi luminând cu strălucirea sa şi vălul de zăpadă, acoperind poiana şi fulgii de zăpadă, cernindu-ne din văzduh, pe mine şi pe marele stareţ. Este oare posibil să-şi imagineze cineva acea stare în care mă aflam eu atunci? / – Ce simţi acum? – m-a întrebat părintele Serafim. / Mă simt neobişnuit de bine – am spus eu. / – Dar în ce fel bine? Ce anume simţi? / Eu am răspuns: Simt o astfel de linişte şi o pace în sufletul meu încât nu pot să mă exprim în cuvinte. / – Aceasta, iubitorule de Dumnezeu, a reluat părintele Serafim, este acea pace, despre care Domnul le-a spus ucenicilor Săi: „Pacea Mea dau vouă…”…Ce altceva mai simţi? – m-a întrebat părintele Serafim. / – O desfătare neobişnuită – am răspuns eu. / Şi el a continuat: – Aceasta este desfătarea, despre care se vorbeşte în Sfânta Scriptură… Iată, acea desfătare umple acum inimile noastre şi se revarsă în afară prin toate fibrele trupului nostru, producându-ne o negrăită plăcere. De această desfătare inimile noastre parcă se topesc şi noi amândoi suntem plini de o fericire, care nu poate fi exprimată de nici o limbă omenească. Ce altceva mai simţi? / – O bucurie neobişnuită în toată inima. / Şi părintele Serafim a continuat: – Când Duhul lui Dumnezeu Se coboară la om…atunci inima omului se umple de bucurie… Însă oricât de consolatoare ar fi această bucurie pe care o simţi acum în inima ta, totuşi ea nu este nimic faţă de acea bucurie, despre care Domnul a spus… că bucuria aceea „nici ochiul n-a văzut-o, nici urechea n-a auzit-o, nici la inima omului nu s-a suit, bucuria pe care a gătit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El.”… Ce mai simţi acum, iubitorule de Dumnezeu? / Eu am răspuns: – O căldură neobişnuită. / Cum căldură, tătucule? Doar ne aflăm în pădure. Acum este iarnă afară şi zăpadă sub picioarele noastre, zăpadă pe noi de-o palmă şi de sus fulgii se cern mereu… Ce fel de căldură poate să fie aici? / Eu am răspuns: – O căldură ca-n baie, când pun apă peste piatra fierbinte şi se înalţă din ea valuri de aburi… / Şi mirosul – m-a întrebat el – este la fel ca cel din baie? / Nu – am răspuns eu – pe pământ nu există nimic asemănător cu această plăcută mireasmă. …/ Şi părintele Serafim, zâmbind plăcut, a zis: – Şi eu însumi, frăţia ta, ştiu întocmai ca şi tine acest lucru, dar te întreb înadins, oare aşa simţi şi tu?

Adevăr curat, frăţia ta! Nici o plăcere a miresmei pământeşti nu poate fi asemănată cu această bună mireasmă, pe care o simţim acum, fiindcă pe noi ne înconjoară în acest moment mireasma cea bună a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. …Iată această Împărăţie a lui Dumnezeu se află acum înăuntrul nostru, iar darul Duhului Sfânt şi din afară ne luminează şi ne încălzeşte şi umplând de multiple miresme văzduhul ce ne înconjoară, desfătează simţurile noastre cu o desfătare mai presus de ceruri, îmbătându-ne inimile noastre cu o bucurie negrăită. Starea noastră actuală este întocmai aceea, despre care zice Apostolul: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci adevăr şi pace în Duhul Sfânt.” Credinţa noastră constă „nu în cuvintele înţelepciunii pământeşti nemărginite, ci în arătarea puterii şi a Duhului.” …când Duhul Sfânt binevoieşte să ne viziteze, atunci trebuie să ne eliberăm chiar şi de rugăciune. Sufletul vorbeşte şi se află în grai când face rugăciunea, dar în timpul venirii Sfântului Duh trebuie să se afle în deplină tăcere, să asculte lămurit şi cu convingere toate cuvintele vieţii veşnice, pe care El va binevoi atunci să le vestească. Trebuie să fie în acel moment în deplină trezire şi a sufletului şi a trupului, şi în deplină neprihănire a trupului. …” Apoi sfântul l-a asigurat pe Motovilov că Domnul îi va permite să păstreze amintirea acestei experienţe toată viaţa lui. „Nu s-a făcut aceasta doar pentru tine ca să înţelegi, ci prin tine, pentru toată lumea.” „- Iată, frăţia ta, ţi-am spus acum totul şi ţi-am arătat în faptă, ceea ce Domnul şi Maica Domnului au binevoit să-ţi spună şi să-ţi arate prin mine, sărmanul Serafim. Mergi cu pace, Domnul şi Maica Domnului să fie cu tine întotdeauna… / Şi în tot timpul acestei duhovniceşti convorbiri, din momentul când faţa părintelui Serafim s-a iluminat, vedenia aceasta nu s-a sfârşit şi toate cele spuse de la începutul istorisirii şi până acum, mi le-a vorbit, aflându-se în aceeaşi stare. Acea negrăită strălucire de lumină, emanând din el, am văzut-o eu însumi, cu ochii mei, pentru care sunt gata a întări şi cu jurământ.”

În starea respectivă Motovilov a trăit ceea ce se cere în rugăciunea: „Doamne, tuturor toate le fii!” Şi e atât de greu de înţeles (şi chiar de conceput) la modul raţional. A trăit efectiv faptul că „În El trăim, ne mişcăm şi suntem.” (Fapte XVII, 28). A simţit, cum va fi la sfârşitul vremurilor (I Corinteni XV, 24-28): „…ca Dumnezeu să fie toate (totul) în toţi (toate).” Pentru că „Dumnezeu este tot (Tot) în toate, dar nu (este) toate.”. Cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur în omiliile sale: „Când păcatul nu va mai fi, evident că Dumnezeu va fi toate în toţi.” Sau Sfântul Grigorie de Nazianz, în scrierea sa „Cuvântul II despre Fiul”: „După înviere, când vom fi toţi în chip dumnezeiesc, toţi încăpând pe singurul Dumnezeu, atunci Dumnezeu va fi nouă toate: şi hrană, şi îmbrăcăminte, şi înţelegere, şi mişcare.”

Sau cum ne desluşeşte Sfântul Grigorie de Nyssa în “Cuvânt despre suflet”: “În locul tuturor de aici – necesare vieţii – aer, loc, timp, mâncare, băutură, acoperământ, soare şi luminare etc, acolo, în Împărăţia Veşnică, fericirea ce ne aşteaptă de nici una din acestea nu are trebuinţă. Căci toate sunt noi şi în locul tuturor, Dumnezeiasca Fire Se va face nouă spre toată trebuinţa vieţii aceleia, pa Sine Însuşi (Dumnezeu), împărtăşindu-Se, potrivit situaţiei fiecăruia. Căci Dumnezeu, celor vrednici li Se va face toate: şi loc, şi casă, şi îmbrăcăminte, şi hrană, şi băutură, şi lumină, şi bogăţie, şi împărăţie, şi slavă, şi fericire, şi toată înţelegerea şi numirea celor ce ne ajută către viaţa cea nouă (dumnezeiască). Astfel, Dumnezeu Se face toate în toţi.”

Să ne amintim că părticele din moaştele Sf. Serafim de Sarov (una cu întregul fiinţei Sfântului) se află la:
-Mânăstirea Robaia, comuna Muşeteşti, jud. Argeş (între Câmpulung Muscel şi Domneşti);
-Mănăstirea „Sf. Cuv. Serafim de Sarov” din Iaşi;
-Mânăstirea Putna, jud. Suceava;
-Mânăstirea Lainici, comuna Schela, sat Sâmbotin, jud. Gorj;
-Mănăstirea Brâncoveni, comuna Brâncoveni, jud. Olt (lângă Slatina);
-Biserica “Sf. Mucenici de la Niculiţel” din Constanţa (Bd. Unirii, nr. 100, zona Delfinariu);
-Mânăstirea Mihai Vodă Bucureşti (str. Sapienţei, nr, 4, în apropierea staţiei de metrou Izvor, lângă BCR si SpringTime Izvor);
-Biserica “Sf Vineri – Cartier Pajura” (Str. Băiculeşti, Nr. 27; staţia “Hotel Parc” pe traseul autobuzelor 331, 148, 149 şi capătul liniilor de troleu 65, 86).

Iar cei curioşi se pot interesa direct la Sfânt (sic!). Fie să fim curioşi! Şi să urmărim „trăirismul”, iar nu „gândirismul”.

About bdi2

Lucruri frumoase, pretioase si importante care merita impartasite cu ceilalti.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Sf Serafim de Sarov – scopul vietii crestine

  1. bdi2 spune:

    O minune in care Dumnezeu a lucrat prin colaborarea dintre Sf Serafim de Sarov si Sf Francisc de Assisi:
    Era o femeie care se ruga foarte mult pt a primi har si era catolica. Si se ruga foarte mult Sfantului Francisc sa primeasca Har. Sf Francisc de Assisi este catolic.
    Iar intr-o zi, in timpul rugaciuni, a venit Sf. Francisc la ea cu un batranel in dreapta lui, in haina alba si cu spatele putin curbat, si i-a zis:
    “La Biserica lui sa mergi si vei dobandi Harul.”
    Si ea nu stia cine e batranelul. Si se tot intreba cine este.
    Dupa un timp si-a angajat niste muncitori rusi ( ea era din Italia si era bogata) si mergand in camera unuia dintre muncitori a vazut iconita batranelului imbracat in alb la candela .
    L-a intrebat pe slujitor si acela i-a zis ca e Sfantul Serafim de Sarov.
    Astfel, s-a facut ortodoxa si a trimis minunea la manastirea Sf. Serafim.
    Iar Sfantul Fracisc e singurul sfant catolic care a convertit un om la ortodoxie.
    Iar acolo [la Biserica Draganescu / pictata de Parintele Boca] este desenat ca sa marturiseasca despre minune si despre adevarata credinta…

    V. si:
    https://bdi2.wordpress.com/2010/11/27/parintele-arsenie-boca-28-noiembrie-1989-ziua-nasterii-sale-in-rai-ca-sfant/

  2. bdi2 spune:

    „Era joi”, scrie Motovilov. „Ziua era posomorata. Stratul de
    zapada masura 20 de centimetri; fulgi uscati si tari cadeau abundent
    din cer, atunci cand Sfantul Serafim si-a inceput conversatia cu mine,
    pe un camp din apropierea chiliei sale, de cealalta parte a raului
    Sarovului, la poalele dealului ce se coboara spre mal. Mi-a spus sa sed
    pe buturuga unui copac pe care tocmai il taiase si s-a asezat
    inainte-mi.

    „Domnul mi-a aratat” spuse marele Staret (batran), „ca in
    copilarie ati avut o puternica dorinta de a cunoaste scopul vietii
    crestine, si ca ati intrebat, mereu, multe persoane duhovnicesti despre
    acesta”.

    Trebuie sa recunosc ca de la varsta de 12 ani acest gand m-a macinat
    continuu. De fapt, am intrebat multi preoti despre el, dar raspunsurile
    lor nu m-au satisfacut. Acest lucru nu avea de unde sa fie stiut de
    batran.

    „Dar nimeni”, continua Sfantul Serafim, „nu v-a dat un raspuns
    potrivit. Vi s-a spus: „Mergi la biserica, roaga-te lui Dumnezeu,
    pazeste poruncile Domnului, fa fapte bune – acesta este scopul vietii
    crestine”. Unii au fost chiar indignati de faptul ca va macina o
    asemenea curiozitate profana si v-au spus: „Nu cerceta lucruri care
    te depasesc”. Dar nu v-au explicat asa cum ar fi trebuit. Acum umilul
    Serafim va va explica care este cu adevarat acest scop”.

    „Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine,
    nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele
    slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul
    scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui
    Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate
    faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a
    dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune
    savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant.
    Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi
    ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului
    in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: „Cel ce
    nu aduna cu Mine risipeste” (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea
    fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este
    facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: „In
    orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este
    primit la El” (Fapte 10:35).

    „Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte
    este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea
    rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu,
    si graindu-i: „Trimite la Iope si cheama pre Simon, cel ce se
    numeste Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care
    te vei mantui tu si cei ai casei tale”. Astfel Domnul intrebuinteaza
    toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om,
    in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din
    viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa
    punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos,
    Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi
    si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in
    inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre
    castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre
    Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos
    se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le
    face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa
    traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: „Daca ati fi orbi
    n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane
    asupra voastra” (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in
    fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de
    dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi
    socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia
    contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe
    care l-a facut este nefolositor. Acest lucru nu se petrece niciodata
    atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat
    fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea
    ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant.
    Mai mult, s-a zis: „Dumnezeu nu da Duhul cu masura” (Ioan 3:34-35).

    „Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este
    adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul,
    pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar
    mijloace ale dobandirii Duhului Sfant.”
    http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_serafim_dobandirea_d

    RUGACIUNEA INTAIA CATRE SFANTUL SERAFIM

    O, preaminunate Serafime, mare facator de minuni din Sarov, pentru toti cei ce alearga la tine ajutatorule cel grabnic ascultator, in zilele vietii tale nimeni de la tine sarman n-a iesit ci tuturor placuta le-a fost vederea fetei tale si glasul cel cu buna intampinare a cuvintelor tale. Pe langa acestea si darul tamaduirilor, darul inainte vederii si darul vindecarilor sufletelor celor neputincioase cu imbelsugare in tine s-au aratat. Iar cand te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pamantesti la odihna cea cereasca, niciodata dragostea ta n-a lipsit de la noi si nu este cu putinta a numara minunile tale care s-au inmultit ca stelele cerului caci iata, in toate marginile pamantului te arati oamenilor credinciosi si le daruiesti tamaduiri. Pentru aceasta si noi strigam tie: O, preabunule si blandule Cuvios al lui Dumnezeu, rugatorule cel cu indrazneala pentru noi, care niciodata nu departezi pe cei ce te cheama pe tine, inalta pentru noi binefacatoarea ta rugaciune catre Domnul puterilor ca sa intareasca poporul nostru binecredincios si sa ne daruiasca noua cele de trebuinta in viata aceasta si toate cele de folos pentru mantuirea sufletelor noastre, ca sa ne pazeasca de caderi in pacat si sa ne invete pocainta cea adevarata, ca fara de piedici sa intram in imparatia Cerurilor unde tu acum stralucesti in slava neapusa, si sa cantam cu toti Sfintii, laudand Treimea cea de Viata datatoare, in veci! Amin.

    RUGACIUNEA A DOUA CATRE SFANTUL SERAFIM

    O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule Parinte Serafim, cauta din slava ta cea de sus catre noi cei smeriti si neputinciosi, impovarati cu multe pacate, care cerem de la tine ajutor si mangaiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plina de bunatate si ajuta-ne ca sa pazim fara de prihana poruncile Domnului, sa tinem cu tarie credinta ortodoxa, cu sarguinta sa-I aducem lui Dumnezeu pocainta pentru pacatele noastre in evlavie crestineasca, cu harul bine sa sporim si sa fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinta si cu dragoste ne rugam tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasulsfarsitului nostru ajuta-ne si apara-ne cu rugaciunile tale de sagetile cele pline de rautate ale diavolului, ca sa nu ne stapaneasca puterea lui ci, cu ajutorul tau, sa ne invrednicim amosteni fericirea lacasurilor Raiului. Caci in tine ne punem astazi nadejdea, Parinte milostive, fii pentru noi cu adevarat calauza spre mantuire si aduna-ne la lumina cea neinserata a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplacuta, la Tronul Sfintei Treimi, ca sa slavim si sa cantam impreuna cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.

    TROPARUL SFANTULUI SERAFIM (GLASUL AL 4-LEA)

    Din tinerete L-ai indragit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflacarare sa ii slujesti, prin rugaciune neintrerupta in pustie, nevoindu-te cu inima plina de umilinta dobandind iubirea lui Dumnezeu si aratandu-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugam tie: Mantuieste-ne pre noi cu rugaciunile tale, preacuvioase Serafime, Parintele nostru.

    CONDACUL SFANTULUI SERAFIM (GLASUL AL 2-LEA)

    Frumusetea lumii si cele trecatoare lasand, preacuvioase, te-ai salasluit in Manastirea Sarovului si acolo, ingereste vietuind, multora le-ai fost cale spre mantuire. Pentru aceasta si Hristos te-a preaslavit pe tine, Parinte Serafime, imbogatindu-te cu darul tamaduirilor si al minunilor. Drept aceea iti cantam tie: Bucura-te, preacuvioase Serafime, Parintele nostru.

  3. bdi2 spune:

    Pr Arsenie Papacioc:

    „Şi oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. Mai mult, nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu‑i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Şi vă spun şi eu vouă, acum, tot aşa. Faceţi act de prezenţă la Dumnezeu: „Doamne, Tu m‑ai făcut, Tu mă iei”. Ne‑a creat singuri numai pentru El, nu şi pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucăm cu timpul vieţii noastre. Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morţi. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viaţă pe acest pământ. Am avut o viaţă trăită cu adevărat: puşcării, viaţă intensă, viaţă care măsura suflarea şi răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credinţă sau de necredinţă. Nu te jucai. Dar nu m‑am folosit aşa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morţilor. Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le‑au făcut, nu cum le‑au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să‑i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte, şi intrau într‑un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într‑o zi?” Nu într‑o zi, într‑o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n‑are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I‑o dăm într‑o clipă.”

  4. bdi2 spune:

    Biserici cu moaste si icoane facatoare de minuni v. aici:
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/page/3/

  5. bdi2 spune:

    http://www.basilica.ro/ro/stiri/hram_la_manastirea_sfantul_cuvios_serafim_de_sarov_din_iasi.html

    La Mănăstirea ‘Sfântul Cuvios Serafim’ din Iaşi sfântul a fost ales ca ocrotitor şi îndrumător deoarece la mănăstire se află un fragment din moaştele sale.

  6. bdi2 spune:

    Moaste ale Sfantului si la Constanta:
    Biserica „Sf. 4 martiri de la Niculitel: Zotic, Atal, Camasie si Filip”, zona Delfinariu, Bd. Unirii, nr. 100.

  7. bdi2 spune:

    V. si:
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/27/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/20/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/33/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/40/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/46/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/54/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/toti-suntem-chemati-toti-suntem-copiii-domnului-prin-infiere/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/cum-sa-l-strig/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-cuv-parascheva-de-la-iasi/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/99/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ioan-botezatorul/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-mc-dimitrie-izvoratorul-de-mir/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-gheorghe/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-mc-mina/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sfintii-mc-de-la-niculitel-noviodunum-isaccea-cocosu-zotic-atal-camasie-si-filip/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ciprian/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-eustatie-plachida/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-stelian-s-a-sfinti-ocrotitori-ai-copiilor/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-nectarie/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ap-simon-zilotul-si-sf-valentin-de-umbria-ocrotitori-ai-casatoriei/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-cruce-a-mantuitorului/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-ioan-rusul/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sf-spiridon/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/26/sfintii-vindecatori/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-ap-andrei-moaste/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-mc-mercurie-moaste/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-mc-ecaterina-moaste/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sf-mc-elefterie-15-dec-moaste/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/10/27/sfintii-trei-ierarhi-vasile-1-ian-si-30-ian-grigorie-25-ian-si-30-ian-si-ioan-13-nov-si-30-ian-moaste/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/11/08/sf-serafim-de-virita-de-la-mine-este-totul/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/11/08/iubeste-ma-asa-cum-esti/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/11/15/sf-grigorie-decapolitul-20-noiembrie-moaste/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/11/27/parintele-arsenie-boca-28-noiembrie-1989-ziua-nasterii-sale-in-rai-ca-sfant/
    https://bdi2.wordpress.com/2010/11/30/manastirea-mihai-voda-din-bucuresti/
    https://bdi2.wordpress.com/2011/01/18/sf-antonie-cel-mare/
    https://bdi2.wordpress.com/2011/02/10/sf-haralambie-10-februarie-moaste/

  8. bdi2 spune:

    Părticele din moaştele Sf Serafim de Sarov se află si intr-o icoana relicvar de la Catedrala Arhiepiscopala „Sf Petru si Pavel” din Constanta. Care va merge la viitoarea Manastire din comuna Ioan Corvin.

  9. bdi2 spune:

    Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog (praznuit pe 12 martie) este pomenit în Biserica noastră. Acesta este unul dintre cei mai importanţi scriitori mistici bizantini din perioada în care isihasmul nu devenise încă un curent monastic recunoscut oficial de Biserică.
    „Sfântul Simeon Noul Teolog este într-un fel veriga de legătură între lumea filocalică a originilor şi a începuturilor experienţei monahale şi cea a monahismului isihast canonizat de Biserică în secolul al IV-lea. Mesajul său a fost acela de a atrage atenţia, într-o societate bizantină foarte înfloritoare şi secularizată, nu numai societăţii imperiale şi laice, dar şi societăţii Bisericii, de a aminti tuturor acestora că învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos nu se rezumă la o simplă morală, la o simplă practicare a unor rituri formale exterioară, ci Biserica prin Evanghelie, prin Liturghie, prin Spiritualitate vrea să comunice tuturor oamenilor experienţa Duhului Sfânt” [in timpul vietii pamantene, pe cat posibil; mesaj pt care Sf. a fost prigonit; n. tr.], a declarat pentru Trinitas TV Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan Ică Jr de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu.

  10. bdi2 spune:

    Sunt mai multi asemenea “oameni”, de fapt Acelasi, care stiu ptca au ajuns sa se trezeasca in timpul vietii pamantesti. Conform cu invataturile Sf. Simeon Noul Teolog, Macarie Egipteanul, Serafim de Sarov s.c.l. care au sustinut prin insesi vietile lor ca Prezenta Divina in om trebuie realizata chiar in timpul vietii.
    “ Toti isi inchipuie ca sunt crestini daca au marturisit credinta in Hristos si au cateva virtuti marunte; putini sunt insa adevaratii crestini, si anume aceia care sunt bogati in Duhul (Sfant), aceia care se bucura de cereasca pofta a Duhului Sfant si ale caror suflete sunt impodobite cu odajdiile harismelor ceresti, aceia pentru care crestinismul nu-i doar marturie in cuvinte si o simpla credinta (doar de fatada), ci crestinism inseamna puterea si lucrarea Duhului Sfant; sunt aceia care, fara incetare pipaie cu mainile sufletului aurul ceresc (adica acea cunoastere a tainelor Duhului Sfant); acestia sunt ade­varatii crestini. Caci, comparand stadiul ratiunii lor si viata sufletului lor cu cea a altora, vei gasi multa deosebire, ca intre cei vii si cei morti. Asa-zisii „morti” se gasesc intr-o teribila saracie specifica duhului lumesc, lipsiti de bogatia cereasca, intr-o deplina invalmaseala mintala din cauza patimilor, abia putand sa-si mai gaseasca in ei niste cugete bune printre multimea celor rele.
    Acestia lancezesc atunci cand sunt stapaniti de aceasta saracie (a celor bune) si se multumesc cu haina saracacioasa a catorva maruntele virtuti, fara sa aiba in stapanire feluritele lucrari ale Duhului Sfant, care sunt dumnezeiestile virtuti. Astfel Domnul va arata cat este de mare deosebirea intre adevaratii inchinatori si multimea care pare ca adora pe Dumnezeu, inchinandu-se Lui doar superficial si cu totul la aratare, fara sa i se-nchine in duh si adevar.
    Daca cineva n-a primit de la Dumnezeu harul (adica energia dumnezeiasca) si daca n-a nadajduit si nici n-a primit darul Sfantului Duh, acela a zadarnicit planul lui Dumnezeu si a tagaduit lucrarea intregii (Sfintei) Scripturi. Daca n-a invederat energia (harul), acela este prada inchipuirilor, este instrainat de cereasca biserica a celor intai nascuti, n-a ajuns in comuniune cu sufletele dreptilor si a celor ce s-au desavarsit, nu s-a unit cu Ierusalimul cel de sus. Acesta nu se inchina Tatalui in duh si adevar. (…)
    Intr-adevar, la inceput, inainte de a se fi descoperit Duhul lui Hristos, inainte de a fi venit acesta, toata podoaba dreptatii (sfinteniei) era cea de pe dinafara; asa au fost Le­gea, taierea imprejur, curatirea, jertfele, ofrandele si cultul in intregul lui. Dar cand a aparut Cuvantul mantuitor al lui Hristos si de cand a trimis pe Duhul Sfant in inimile oamenilor, cuvantul cel nescris cu cerneala, toate se descopera in interior: inchinarea interioara din constiinta curata. (…)
    Sa ne straduim deci, rugandu-L pe Domnul cu o credinta lipsita de indoiala, sa dobandim Duhul fagaduit, caci acesta-i facatorul de viata al sufletului. Daca cersetorul, ca sa-si capete painea pentru trup, nu se rusineaza sa bata la poarta si sa cerseasca staruitor, iar cand nu primeste, intra in curte si cu mai multa nerusinare cere paine, o haina sau o pereche de sandale pentru usurarea (trebuintelor trupului) – cata vreme n-a primit nimic, el nu pleaca, chiar de l-ar alun­ga, cu cat mai mult noi care cerem sa primim painea cea adevarata si cereasca spre imputernicirea sufletului, noi care dorim sa ne imbracam in vesmintele ceresti ale luminii si sa poftim sa incaltam sandalele Duhului pentru linistirea sufle­tului nemuritor, noi, deci, in ce chip se cuvine oare ca neinc­etat, cu indraznire, cu credinta, cu dragoste si indelunga rabdare sa ciocanim la dumnezeiasca poarta a lui Dumnezeu si sa cerem cu toata staruinta sa ne invredniceasca de viata vesnica? (…)
    Asadar, sa ne apropiem de El, usa cea duhov­niceasca, sa batem ca sa ne deschida, sa cerem painea vietii, zicandu-i:
    Da-mi Doamne painea vietii ca sa viez ca, fiind groaznic constrans de foamea rautatii, ma sfarsesc. Da-mi haina cea luminoasa a mantuirii, ca sa-mi acopar rusinea sufletului, caci gol fiind, sunt lipsit de puterea Duhului (Tau) si lipsit de bunul simt din pricina rusinoaselor patimi.
    Si daca-ti va spune: “Aveai un vesmant, ce-ai facut cu el?“, raspunde-I zicand:
    Am cazut in mainile talharilor care m-au ranit cumplit, m-au lasat aproape mort, m-au dezbracat, luand totul de la mine. Da-mi incaltaminte duhovniceasca, caci maracinii si ciulinii mi-au strapuns (talpile); ratacind prin pustie, nu pot sa mai merg. Da-mi vedere inimii ca iarasi sa vad; deschide ochii inimii mele, caci vrajmasii nevazuti m-au orbit, acoperindu-ma cu valul intunericului si nu mai pot privi cereasca fata Ta, atat de dorita. Da-mi urechi duhovnicesti ca mi-a surzit mintea si nu mai pot auzi si intelege dulcile si placutele Tale convorbiri. Da-mi untdelemnul veseliei si vinul bucuriei duhovnicesti, ca sa-mi bandajez ranile si din nou sa-mi reiau lucrul. Tamaduieste-ma si-mi da iarasi sanatatea, caci dusmanii mei, talhari inversunati, m-au lasat legat si aproape mort.
    Fericit sufletul care se roaga cu staruinta si cu credinta, ca unul foarte sarac si ranit, ca va fi lipsit de in­vinuiri si i se va pregati vesnica insanatosire si vindecare, dar se va si razbuna pe vrajmasii lui, adica pe patimile paca­toase, caci credincios (de incredere) este Domnul, Care a fagaduit, El Care ne va da ceea ce am cerut. Slava bunatatii Lui!”.
    Sfantul Macarie Egipteanul, „21 de cuvantari despre mantuire”
    Tot astfel, sufletul are voinţa liberă să strige după ajutor la Dumnezeu, şi cel ce încă nu se vindecă înseamnă că nu are suficientă credinţă, că se îndoieşte încă de puterea lui Hristos, care pe toţi îi întreba mai întâi: “Crezi că pot face Eu acestea?”
    Noi încă nu-L iubim din toată inima şi nu credem cu adevărat că El a făgăduit că-L va dărui Duhul Său cel Sfânt celor ce-L roagă în mod sincer. Încă nu credem că Hristos este nemincinos. “
    (Sf. Macarie Egipteanul)
    http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/17/sf-macarie-egipteanul-putini-sunt-adevaratii-crestini/

    http://www.razbointrucuvant.ro/2009/01/19/sfmacarie-egipteanul-dumnezeu-nu-se-coboara-decat-in-aceia-care-il-striga-staruitor/

    Doua citate zguduitoare:
    “…cu cat patrundem mai mult in citirea scrisorilor [Epistolelor Noului Testament], ajungem la concluzia:
    1. Ca nu suntem crestini, ca suntem departe de a fi crestini. Cat de departe…
    2. Ca ne crestinam in forma, dar ne descrestinam in continut.
    3. Ca omenirea a suferit acest proces de descrestinare de-a lungul veacurilor pana la noi, cu mici svacniri spre adancuri… Crestinarea in suprafata pare ca a preocupat mai mult lumea.
    4. Caracteristica timpului nostru:
    Ne ocupam cu lupta dintre noi si alti oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfant si poftele firei noastre pamantesti.
    Ne preocupa si ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile impotriva Diavolului si pacatului.

    Insuficient!
    Raspunderea unui conducator este foarte mare. El nu trebuie sa delecteze ochii armatelor sale cu biruinti pamantesti, nepregatindu-le in acelasi timp pentru lupta decisiva, din care sufletul fiecaruia se poate incununa cu biruinta vesniciei sau cu infrangerea vesnica. ”
    (Corneliu Codreanu: Insemnari de la Jilava, Ed. Sanziana)

    si
    „Prin Botez am primit harul curatitor, iar prin ungerea cu Sfantul Mir ne-am împodobit cu toate darurile Duhului Sfant, dar aceasta binecuvântata stare launtrica a ramas nelucratoare în noi, fiindca suntem crestini numai cu numele. Traim într-o lume de confuzie, de libertinaj, de pacat. …”
    (Valeriu Gafencu)
    ..

  11. Andreea spune:

    Doamne ajuta! Sfinte Moaste sunt foarte multe la Bisericuta din Hasdeu, Cluj-Napoca. In fiecare luni la sfarsitul Sfantului Maslu, sunt scoase toate moastele, in care se afla si o particica a Sfantului Serafim de Sarov, Sfantul Nicolae, Sfantul Nectarie, Acoperamantul Maicii Domnului, Sfanta Cruce, Sfanta Iustina si multi altii.
    Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s