Sf Grigorie Decapolitul (20 noiembrie) – moaste

Acest sfânt era din Isauria, născut şi crescut într-una din cele zece cetăţi, ce se cheamă Irinopol, fecior al lui Serghie şi al Mariei, în vremurile necredincioşilor luptători împotriva icoanelor. Când a fost de opt ani a fost dat la carte şi învăţând s-a făcut de vârstă şi se găteau părinţii să-l însoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul luptătorilor împotriva icoanelor umbla din loc în loc, sărutând pe cei ce mărturiseau pentru sfintele icoane şi strângând la sine de la aceia folos sufletesc. Apoi, supunându-se pe sine la toată înfrânarea şi aspra petrecere, s-a luptat cu multe ispite şi mai ales cu cele aduse de la demoni; pentru care s-a şi arătat mare făcător de minuni. Acesta a mers şi în Asia şi la Bizanţ dorind să mărturisească pentru sfintele icoane. Iar de acolo s-a dus la Roma şi, străbătând tot Apusul şi spăimântând pe mulţi cu semnele şi cu minunile ce făcea, iarăşi s-a întors la Bizanţ; şi de acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo şi topindu-se foarte, s-a îmbolnăvit de idropică, încât numai după glas era cunoscut de cei ce-l ştiau. Deci pogorându-se din munte s-a dus la Tesalonic şi de acolo venind iarăşi la Bizanţ a aflat pe Simeon mărturisitorul şi purtătorul de Dumnezeu închis în temniţa pentru sfintele icoane. Şi închinându-i-se şi rugându-l mult să se roage pentru el, cu pace s-a săvârşit. Sfintele moaşte, ale acestui Sf. Grigorie, se află întregi în România la sfânta Mănăstire Bistriţa-Vâlcea, care este făcută din temelie de răposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu multă cheltuială a adus aceste sfinte moaşte la această sfântă mănăstire, unde se află şi până astăzi făcătoare de minuni, prin care şi sfânta mănăstire de multe primejdii este ferită şi pământul acesta multă folosinţă şi ajutor are; iar cine merge la sfântul cu smerenie şi cu credinţa află folosinţă şi tămăduire atât trupeşte cât şi sufleteşte. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-20-cv_grigorie_decapolitul.html

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-grigorie-decapolitul-67126.html

Racla Sfantului se afla la Mănăstirea Bistriţa, sat Bistriţa, com. Costeşti, jud. Vâlcea. http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-grigorie-decapolitul/sfantul-grigorie-decapolitul-la-manastirea-bistrita-valcea-73040.html

 http://www.ortodox.ro/manastiri/manastirea_bistrita_valcea.html

Particele din moastele sale:

In Bucuresti:

– Biserica „Adormirea Maicii Domnului / Sf. Nicolae / Sf. Cuv. Parascheva şi Sf. Grigorie Decapolitul – Hagiu” (Str. Traian, Nr. 142 ) [tot aici se afla si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului];

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-hagiu-hala-traian-98407.html http://bisericahagiu.wordpress.com/about/http://video.crestinortodox.ro/y5trxgrsa14/Pelerinaj_la_Biserica_Hagiu_din_Bucuresti.html

– Biserica “Sf. Alexie” (Cal. Şerban Vodă, Nr. 123) (veşminte preoţeşti atinse de moaşte).

In Provincie:

– Mănăstirea Arnota, com. Costeşti, jud. Vâlcea;

– Mănăstirea Secu, comuna Vânători, jud. Neamţ;

– Mănăstirea Robaia, com. Muşăteşti, jud. Argeş (veşmânt de moaşte);

– Schitul Dragoslavele, com. Dragoslavele, jud. Argeş (veşmânt de moaşte);

– Mănăstirea „Sf. Tecla”, com. Predeşti, jud. Dolj (la 11 km de Craiova) (veşmânt de moaşte);

– Mănăstirea Dervent, Com. Ostrov, jud. Constanţa (veşmânt de moaşte);

– Mănăstirea Saon, com. Niculiţel, jud. Tulcea (veşmânt de moaşte);

– Schitului “Sf. Maria Cricov – Jercălăi”, com. Jercălăi, jud. Prahova (veşmânt de moaşte).

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 2 comentarii

Iubeste-Ma asa cum esti !

http://siluan.trei.ro/?p=75

„Nu-Mi spune nimic… Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău, aşa cum eşti tu; dă-Mi inima! Dacă o să aştepţi să devii un înger ca să Mi te dăruieşti întru iubire, atunci n-ai să mă iubeşti niciodată. Chiar dacă eşti laş, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea dragostei şi a sfinţeniei, chiar dacă ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu-ţi dau voie să nu Mă iubeşti. Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau în trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau ca să Mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă. Dacă vei aştepta până când ai să fii desăvârşit, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un serafim, un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste?! Nu sunt Eu, Domnul Dumnezeu, care am creat toate şi pot totul?! Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume, din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci, de ce nu mă laşi să te iubesc? Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu.

            Desigur, cu timpul am să te schimb, însă chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi sărmana ta inimă, din adâncul neputinţei şi mizeriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.

            Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria „virtuţilor” tale, ci dintr-o inimă smerită pe care o pot curăţa oricând. N-am nevoie de „virtuţile” tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-aş da, tu eşti aşa de slab şi mândru încât ai hrăni amorul tău propriu şi nu m-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu Mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste…

            Unui fier ruginit, flăcările unui foc nu numai i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă deci nu numai ca să fii curat, asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngrijora de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu! Tu ai să fii sluga cea rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care crezi că-l ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea… fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta Mă doare atât de mult la tine…

            Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive. Nu mai sta departe de Mine, îţi lipseşte nu sfinţenia (pe care numai Eu ţi-o pot da), ci o inimă gata să Mă iubească oricând şi până la capăt. Astăzi, Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu singurul şi adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept… Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie: nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu să te îndoieşti de dragostea ce-o am eu pentru tine. Crede că Eu pot totul, iar tu nu poţi nimic fără Mine; doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu! Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci altfel voi fi nevoit să te las în cădere în măsura cu care tu te apreciezi. Nu te frământa că n-ai „virtuţi”. Am să-ţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi Mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-L dau la Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.

            Eu ţi-am dat-o pe Sfânta şi Preacurata Mea Măicuţă. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine.

            Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum să devii sfânt, ca pe urmă să Mă iubeşti… în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată.

            Şi acum, du-te!

            Eu sunt cu tine!

Textul original:

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | 4 comentarii

Sf Serafim de Virita – „De la Mine este totul”

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii

Sf Serafim de Sarov – scopul vietii crestine

Racla Sfintilor rusi – Manastirea Mihai Voda Bucuresti (Sf Serafim in coltul din dr jos)

Sfântul Serafim de Sarov (1759 – 1833) a susţinut că scopul vieţii creştine este trăirea conştientă a prezenţei Duhului Sfânt în fiinţa omului. Fapt pe care l-a demonstrat practic ucenicului său (devenit ulterior celebru) Motovilov. Iar prin Motovilov (care şi-a publicat, în 1903, neobişnuita experienţă) şi nouă tuturor. Redăm în continuare un scurt extras din această scriere capitală pentru lumea modernă. „ Eu (Motovilov) am răspuns: – Totuşi eu nu înţeleg, cum pot să fiu sigur că mă aflu în Duhul lui Dumnezeu? Cum să recunosc eu însumi în mine adevărata Sa arătare? / Părintele Serafim a răspuns: – Eu ţi-am mai spus, iubitorule de Dumnezeu, că aceasta este foarte simplu, şi ţi-am povestit amănunţit cum se află oamenii în Duhul Sfânt şi cum să înţelegem arătarea Lui în noi… ce-ţi mai trebuie frăţiei tale? / Îmi trebuie – am spus eu – să înţeleg bine acest lucru. / Atunci părintele Serafim m-a apucat strâns de umeri şi mi-a zis: – Noi amândoi suntem acum în Duhul lui Dumnezeu. De ce nu te uiţi la mine? / Eu am răspuns: – Nu pot, părinte, să mă uit, fiindcă din ochii tăi se răspândesc nişte fulgere ca de foc. Faţa ta s-a făcut mai luminoasă decât soarele şi mi se vatămă ochii de durere. / Părintele Serafim a zis: – Nu te speria, bucuria mea, şi tu acum eşti tot aşa de luminos ca şi mine. Tu însuţi eşti în deplinătatea Duhului Sfânt, căci altfel n-ai putea să mă vezi pe mine în această stare. Şi, plecându-şi capul spre mine, mi-a spus încet, la ureche: – Dă slavă Domnului Dumnezeu pentru milostivirea Lui cea negrăită către tine. Ai văzut că eu nici nu mi-am făcut semnul crucii măcar, ci numai în inima mea m-am rugat Domnului Dumnezeu şi am zis înăuntrul meu: „Doamne, învredniceşte-l şi pe el să vadă lămurit şi cu ochii trupeşti acea pogorâre a Duhului Tău, de care Tu învredniceşti pe robii Tăi, când binevoieşti să Te arăţi în lumina splendidei Tale slave.” Şi iată, frate, Domnul a împlinit îndată smerita rugăciune a sărmanului Serafim. Cum să nu-I mulţumim pentru acest negrăit dar al Său dat nouă la amândoi? Să ştii, frate, că în acest fel nu arată Domnul Dumnezeu mila Sa nici chiar marilor pustnici. Acest har al lui Dumnezeu a vrut să mângâie inima ta întristată, întocmai ca o mamă iubitoare de fii, prin mijlocirea însăşi a Maicii Domnului. Dar de ce, frăţia ta, nu te uiţi în ochii mei? Priveşte în mod obişnuit şi nu te teme: Domnul este cu noi. / Eu m-am uitat după aceste cuvinte la faţa lui şi m-a cuprins o cucernică groază încă şi mai mare. Închipuiţi-vă că faţa, care vă vorbeşte ar fi în mijlocul soarelui, în cea mai sclipitoare strălucire a razelor sale de amiază. Vedeţi mişcarea buzelor lui, expresia mobilă a ochilor săi, auziţi glasul lui, simţiţi că vă ţine cineva cu mâinile de umeri, şi nu numai că nu vedeţi aceste mâini, dar nu te vezi nici pe tine însuţi, nici faţa lui, ci numai o singură lumină orbitoare, răspândindu-se până departe la mulţi stânjeni împreună şi luminând cu strălucirea sa şi vălul de zăpadă, acoperind poiana şi fulgii de zăpadă, cernindu-ne din văzduh, pe mine şi pe marele stareţ. Este oare posibil să-şi imagineze cineva acea stare în care mă aflam eu atunci? / – Ce simţi acum? – m-a întrebat părintele Serafim. / Mă simt neobişnuit de bine – am spus eu. / – Dar în ce fel bine? Ce anume simţi? / Eu am răspuns: Simt o astfel de linişte şi o pace în sufletul meu încât nu pot să mă exprim în cuvinte. / – Aceasta, iubitorule de Dumnezeu, a reluat părintele Serafim, este acea pace, despre care Domnul le-a spus ucenicilor Săi: „Pacea Mea dau vouă…”…Ce altceva mai simţi? – m-a întrebat părintele Serafim. / – O desfătare neobişnuită – am răspuns eu. / Şi el a continuat: – Aceasta este desfătarea, despre care se vorbeşte în Sfânta Scriptură… Iată, acea desfătare umple acum inimile noastre şi se revarsă în afară prin toate fibrele trupului nostru, producându-ne o negrăită plăcere. De această desfătare inimile noastre parcă se topesc şi noi amândoi suntem plini de o fericire, care nu poate fi exprimată de nici o limbă omenească. Ce altceva mai simţi? / – O bucurie neobişnuită în toată inima. / Şi părintele Serafim a continuat: – Când Duhul lui Dumnezeu Se coboară la om…atunci inima omului se umple de bucurie… Însă oricât de consolatoare ar fi această bucurie pe care o simţi acum în inima ta, totuşi ea nu este nimic faţă de acea bucurie, despre care Domnul a spus… că bucuria aceea „nici ochiul n-a văzut-o, nici urechea n-a auzit-o, nici la inima omului nu s-a suit, bucuria pe care a gătit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El.”… Ce mai simţi acum, iubitorule de Dumnezeu? / Eu am răspuns: – O căldură neobişnuită. / Cum căldură, tătucule? Doar ne aflăm în pădure. Acum este iarnă afară şi zăpadă sub picioarele noastre, zăpadă pe noi de-o palmă şi de sus fulgii se cern mereu… Ce fel de căldură poate să fie aici? / Eu am răspuns: – O căldură ca-n baie, când pun apă peste piatra fierbinte şi se înalţă din ea valuri de aburi… / Şi mirosul – m-a întrebat el – este la fel ca cel din baie? / Nu – am răspuns eu – pe pământ nu există nimic asemănător cu această plăcută mireasmă. …/ Şi părintele Serafim, zâmbind plăcut, a zis: – Şi eu însumi, frăţia ta, ştiu întocmai ca şi tine acest lucru, dar te întreb înadins, oare aşa simţi şi tu?

Adevăr curat, frăţia ta! Nici o plăcere a miresmei pământeşti nu poate fi asemănată cu această bună mireasmă, pe care o simţim acum, fiindcă pe noi ne înconjoară în acest moment mireasma cea bună a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. …Iată această Împărăţie a lui Dumnezeu se află acum înăuntrul nostru, iar darul Duhului Sfânt şi din afară ne luminează şi ne încălzeşte şi umplând de multiple miresme văzduhul ce ne înconjoară, desfătează simţurile noastre cu o desfătare mai presus de ceruri, îmbătându-ne inimile noastre cu o bucurie negrăită. Starea noastră actuală este întocmai aceea, despre care zice Apostolul: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci adevăr şi pace în Duhul Sfânt.” Credinţa noastră constă „nu în cuvintele înţelepciunii pământeşti nemărginite, ci în arătarea puterii şi a Duhului.” …când Duhul Sfânt binevoieşte să ne viziteze, atunci trebuie să ne eliberăm chiar şi de rugăciune. Sufletul vorbeşte şi se află în grai când face rugăciunea, dar în timpul venirii Sfântului Duh trebuie să se afle în deplină tăcere, să asculte lămurit şi cu convingere toate cuvintele vieţii veşnice, pe care El va binevoi atunci să le vestească. Trebuie să fie în acel moment în deplină trezire şi a sufletului şi a trupului, şi în deplină neprihănire a trupului. …” Apoi sfântul l-a asigurat pe Motovilov că Domnul îi va permite să păstreze amintirea acestei experienţe toată viaţa lui. „Nu s-a făcut aceasta doar pentru tine ca să înţelegi, ci prin tine, pentru toată lumea.” „- Iată, frăţia ta, ţi-am spus acum totul şi ţi-am arătat în faptă, ceea ce Domnul şi Maica Domnului au binevoit să-ţi spună şi să-ţi arate prin mine, sărmanul Serafim. Mergi cu pace, Domnul şi Maica Domnului să fie cu tine întotdeauna… / Şi în tot timpul acestei duhovniceşti convorbiri, din momentul când faţa părintelui Serafim s-a iluminat, vedenia aceasta nu s-a sfârşit şi toate cele spuse de la începutul istorisirii şi până acum, mi le-a vorbit, aflându-se în aceeaşi stare. Acea negrăită strălucire de lumină, emanând din el, am văzut-o eu însumi, cu ochii mei, pentru care sunt gata a întări şi cu jurământ.”

În starea respectivă Motovilov a trăit ceea ce se cere în rugăciunea: „Doamne, tuturor toate le fii!” Şi e atât de greu de înţeles (şi chiar de conceput) la modul raţional. A trăit efectiv faptul că „În El trăim, ne mişcăm şi suntem.” (Fapte XVII, 28). A simţit, cum va fi la sfârşitul vremurilor (I Corinteni XV, 24-28): „…ca Dumnezeu să fie toate (totul) în toţi (toate).” Pentru că „Dumnezeu este tot (Tot) în toate, dar nu (este) toate.”. Cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur în omiliile sale: „Când păcatul nu va mai fi, evident că Dumnezeu va fi toate în toţi.” Sau Sfântul Grigorie de Nazianz, în scrierea sa „Cuvântul II despre Fiul”: „După înviere, când vom fi toţi în chip dumnezeiesc, toţi încăpând pe singurul Dumnezeu, atunci Dumnezeu va fi nouă toate: şi hrană, şi îmbrăcăminte, şi înţelegere, şi mişcare.”

Sau cum ne desluşeşte Sfântul Grigorie de Nyssa în “Cuvânt despre suflet”: “În locul tuturor de aici – necesare vieţii – aer, loc, timp, mâncare, băutură, acoperământ, soare şi luminare etc, acolo, în Împărăţia Veşnică, fericirea ce ne aşteaptă de nici una din acestea nu are trebuinţă. Căci toate sunt noi şi în locul tuturor, Dumnezeiasca Fire Se va face nouă spre toată trebuinţa vieţii aceleia, pa Sine Însuşi (Dumnezeu), împărtăşindu-Se, potrivit situaţiei fiecăruia. Căci Dumnezeu, celor vrednici li Se va face toate: şi loc, şi casă, şi îmbrăcăminte, şi hrană, şi băutură, şi lumină, şi bogăţie, şi împărăţie, şi slavă, şi fericire, şi toată înţelegerea şi numirea celor ce ne ajută către viaţa cea nouă (dumnezeiască). Astfel, Dumnezeu Se face toate în toţi.”

Să ne amintim că părticele din moaştele Sf. Serafim de Sarov (una cu întregul fiinţei Sfântului) se află la:
-Mânăstirea Robaia, comuna Muşeteşti, jud. Argeş (între Câmpulung Muscel şi Domneşti);
-Mănăstirea „Sf. Cuv. Serafim de Sarov” din Iaşi;
-Mânăstirea Putna, jud. Suceava;
-Mânăstirea Lainici, comuna Schela, sat Sâmbotin, jud. Gorj;
-Mănăstirea Brâncoveni, comuna Brâncoveni, jud. Olt (lângă Slatina);
-Biserica “Sf. Mucenici de la Niculiţel” din Constanţa (Bd. Unirii, nr. 100, zona Delfinariu);
-Mânăstirea Mihai Vodă Bucureşti (str. Sapienţei, nr, 4, în apropierea staţiei de metrou Izvor, lângă BCR si SpringTime Izvor);
-Biserica “Sf Vineri – Cartier Pajura” (Str. Băiculeşti, Nr. 27; staţia “Hotel Parc” pe traseul autobuzelor 331, 148, 149 şi capătul liniilor de troleu 65, 86).

Iar cei curioşi se pot interesa direct la Sfânt (sic!). Fie să fim curioşi! Şi să urmărim „trăirismul”, iar nu „gândirismul”.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 13 comentarii

Sfintii Trei Ierarhi: Vasile (1 ian. si 30 ian.), Grigorie (25 ian. si 30 ian.) si Ioan (13 nov. si 30 ian.) – moaste

Sf Vasile cel Mare:

Moaste:

In Bucuresti:

– Biserica Paraclisului Patriarhiei (Dealul Patriarhiei);

– Biserica “Sf. Nicolae – Rusă, a Studenţilor”, de la Universitate, Str. Ion Ghica, Nr. 9);

– Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli, Sf. Atanasie, Sf. Haralambie şi Sf. Iustin Martirul si Filosoful – Stavropoleos”, (Str. Stavropoleos, Nr.4, zona Centrul Vechi, Carul cu Bere, în spatele Muzeului Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei);

– Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4.

In Provincie:

– Biserica „Sf. Trei Ierarhi” din Iaşi;

– Mănăstirea Putna, comuna Putna, jud. Suceava;

– Biserica Spitalului Judeţean din Suceava, jud. Suceava;

– Mănăstirea (Schitul) „Sf. Mc. Mina – Forăşti” (stil vechi), sat Roşiori, com. Forăşti, jud. Suceava (lângă Fălticeni);

– Catedrala Episcopiei din Galaţi;

– Mănăstirea Cârcea, sat Cârcea, com. Coşoveni, jud. Dolj (9 km de la Craiova);

– Mănăstirea „Sf. Tecla”, com. Predeşti, jud. Dolj (la 11 km de Craiova);

– Mănăstirea Saon, com. Niculiţel, jud. Tulcea;

– Mănăstirea Oaşa, Sat Tău-Bistra, Com. Şugag, jud. Alba;

– Biserica “Sf. Arhangheli – Fotăcheşti” din Videle, jud. Teleorman;

– Schitul „Sf. Nicolae” Giurgiu (Str. Mircea cel Bătrân, nr. 38-40), jud. Giurgiu.

Sf Grigorie de Nazianz:

Moaste:

In Bucuresti:

– Biserica Paraclisului Patriarhiei (Dealul Patriarhiei);

– Biserica “Sf. Nicolae şi Sf. Parascheva – Sf. Vineri Nouă” (pe Bd. “N. Titulescu”, Nr. 157-159, de lângă staţia de metrou “Gara Basarab”);

– Biserica “Sf. Nicolae” (din lemn, Str. Jean Steriadi, Nr. 19 A, de lângă Secţia 13 Poliţie, metrou “N. Grigorescu”) [?];

– Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4.

In Provincie:

– Biserica Mitropoliei de Iaşi;

– Mănăstirea Recea, comuna Dumbrăveni, jud. Vrancea;

– Mănăstirea Slatina, jud. Suceava;

– Biserica Mănăstirii Văratec, comuna Agapia, sat Văratec, jud. Neamţ;

– Mănăstirea Histria, com. Istria, jud. Constanţa.

Sf Ioan Gura de Aur:

Moaste:

In Bucuresti:

– Schitul Darvari (Str. Schitul Darvari, Nr. 3, lângă Grădina Icoanei);

– Biserica „Sf. Ecaterina” a Facultăţii de Teologie din Str. Sf. Ecaterina);

– Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4.

In Provincie:

– Mănăstirea Slănic, sat Slănic, com. Aninoasa, jud. Argeş;

– Mănăstirea (Schitul) „Sf. Mc. Mina – Forăşti” (stil vechi), sat Roşiori, com. Forăşti, jud. Suceava (lângă Fălticeni);

– Mănăstirea Secu, comuna Vânători, jud. Neamţ;

– Catedrala Episcopiei din Galaţi;

– Mănăstirea Tismana, jud. Gorj;

– Biserica Mitropoliei din Craiova (Str. Mitropolit Firmilian 3), jud. Dolj;

– Mănăstirea Brâncoveni, comuna Brâncoveni, jud. Olt (lângă Slatina);

– Biserica Vechii Catedrale a Episcopiei din Slobozia (Mânăstirea „Sf. Arhangheli – Slobozia Veche”, str. Manastirii, nr. 1);

– Mănăstirea „Sf. Maria – Techirghiol” (cea nouă), din localitatea Techirghiol, jud. Constanţa;

– Mănăstirea Histria, com. Istria, jud. Constanţa;

– Biserica Greco-Catolică “Sf Cruce” din Sebeş, jud. Alba;

– Catedrala Nouă „Sf. Treime – Podgoria” din Arad;

– Mănăstirea Samurcăşeşti, com. Ciorogârla, jud. Ilfov;

– Catedrala Episcopiei din Giurgiu;

– Schitul “Sf. Ioan Rusul”, com. Slobozia, jud. Giurgiu (5 km de Giurgiu).

– Mănăstirea Pârveşti, comuna Costeşti, jud. Vaslui (vesmant);

– Biserica Episcopiei din Roman – Str. Alexandru cel Bun 5, jud. Neamţ (vesmant).

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | 3 comentarii

Sf Mc Elefterie (15 dec.) – moaste

Moaste ale sale:

In Bucuresti:

– Biserica “Sf. Stelian-Lucaci” (Str. Logofăt Udrişte, lângă Poliţia Rutieră);

– Biserica “Sf. Vasile”, din Calea Victoriei, Nr. 198 (vizavi de Muzeul Enescu);

– Schitul Darvari (Str. Schitul Darvari, Nr. 3, lângă Grădina Icoanei);

– Biserica Paraclisului Patriarhiei (Dealul Patriarhiei);

– Biserica “Sf. Elefterie – Nou” (Metrou „Eroilor”, Operă, Str. Sf. Elefterie, nr. 1-3).

In Provincie:

– Biserica Mitropoliei de Iaşi;

– Mănăstirea Miclăuşeni, sat Miclăuşeni, comuna Butea, jud. Iaşi;

– Mănăstirea Bogdana, comuna Ştefan cel Mare, jud. Bacău;

– Mănăstirea Sihăstria, Com. Pipirig, jud. Neamţ;

– Mănăstirea Pângăraţi, com. Bisericani, jud. Neamţ;

– Biserica Vechii Catedrale a Episcopiei din Slobozia  (Mânăstirea „Sf. Arhangheli – Slobozia Veche”, str. Manastirii, nr. 1);

– Mănăstirea Ţigăneşti, com. Ciolpani, jud. Ilfov;

– Mănăstirea Căldăruşani, com. Gruiu, jud. Ilfov;

– Catedrala Episcopiei din Giurgiu;

– Schitul “Sf. Ioan Rusul”, com. Slobozia, jud. Giurgiu (5 km de Giurgiu).

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | 3 comentarii

Sf Mc Ecaterina (25 nov.) – moaste

Moaste ale sale:

In Bucuresti:

– Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4;

– Biserica “Adormirea Maicii Domnului – Precupeţii Noi”,  Str. Gral. Broşteanu, Nr. 12 (vizavi de ASE – intrarea din Cal. Dorobanţi);

– Capela Leagănului de Copii „Sf. Ecaterina”, Bd. Mareşal Averescu Nr. 17, lângă Arcul de Triumf);

– Biserica „Sf. Ecaterina” a Facultăţii de Teologie din Str. Sf. Ecaterina;

– Biserica “Sf. Trei Ierarhi – Colţei” (Universitate, Bd. Brătianu, Nr. 1);

– Biserica “Sf. Andrei” (Şos. Chitilei, Nr. 138);

– Biserica “Sf. Ap. Petru si Pavel + Sf. Mc. Ecaterina – Belvedere” (cartier Regie, Str. Cărvunarilor, Nr. 2 / pe strada cu maternitatea Giuleşti, in spatele mag. Bricostore-Orhideea, Metrou Grozăveşti sau Crângaşi).

In Provincie:

– Biserica „Sf. Nectarie” din cartierul „Alexandru cel Bun”, Iaşi;

– Biserica „Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Antonie cel Mare – Vulpe” (str. Sărărie) din Iaşi;

– Biserica Spitalului Judeţean din Suceava, jud. Suceava;

– Biserica “Sf Ecaterina şi Sf Mercurie” din com. Rădăşeni, jud. Suceava;

– Biserica Memorială Mihai Viteazul „Sf. Siluan Atonitul” din Alba Iulia, jud. Alba;

– Schitul Huta, com. Huta / Finiş, jud. Bihor (lângă Beiuş);

– Catedrala Episcopala din Giurgiu;

– Mănăstirea Comana, com. Comana, jud. Giurgiu;

– Biserica din Letca Nouă, jud. Giurgiu (lângă Ghimpaţi);

– Schitul “Sf. Ioan Rusul”, com. Slobozia, jud. Giurgiu (5 km de Giurgiu).

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | 3 comentarii